Cea mai cunoscuta dintre lucrarile filosofice ale lui Jean-Paul Sartre - filosof, prozator, dramaturg si jurnalist politic, personalitate de exceptie a culturii franceze din a doua jumatate a secolului XX, figura centrala a existentialismului - este, cu siguranta, Fiinta si neantul (L'otre et le N'ant, 1943). Demersul autorului porneste de la intrebarea asupra fiintei si se constituie ca o tentativa de a stabili o ontologie fenomenologica fondata pe raporturile dintre constiinta si libertate. Printr-un dialog permanent cu mari ganditori - de la Descartes si Hegel la Husserl si Heidegger -, Sartre analizeaza realitatea-umana ca punct nodal in care fiinta in-sine, fiinta pentru-sine si fiinta pentru-celalalt isi desfasoara relatiile reciproce care subtntind aventura istoriei si a libertatii. Ca si in alte scrieri literare si teoretice ale autorului, si in aceasta opera capitala, a carei versiune romaneasca beneficiaza de subtila inzestrare terminologica a Adrianei Neacsu, regasim un Sartre filosof al libertatii: el nu crede in fatalitate si-i acorda omului calitatea de stapan deplin al propriilor valori si al istoriei.