Flacara dumnezeiasca pe care a aprins-o in inima mea Parintele Porfirie

"Am plecat plin de o bucurie launtrica nemaiintalnita. Zburam si mai multe nu. Inima imi tresalta si repetam intruna cele pe care le spusese Parintele: "Doamne, Iisuse Hristoase". Auzisem si in alte randuri de la parinti duhovnicesti ca trebuie sa spunem aceasta rugaciune, insa buzele mele nu prea se indemnau sa o spuna. Aveam sentimentul ca este un ordin care-mi este impus din exterior, asa ca nu reusisem niciodata sa spun aceasta rugaciune. Acum insa, fara sa ma dumiresc cum, in inima mea se aprinsese un foc dumnezeiesc si, cu dragoste si recunostinta, strigam launtric catre Dumnezeu tot ceea ce imi vazuse ochii si ce-mi auzisera urechile, alaturi de acest Batran calugar."