Fur Elise

Pe Ada d'Albon am descoperit-o datorita primelor doua carti. Auzisem de ea ca actrita, dar nu o cunosteam personal. Dupa ce am citit Ultima vara in Bretania. Istoria unui exil si am descoperit fabuloasa ei poveste de viata, spusa cu farmec, cu talent, cu nostalgie, am trecut la Fara titlu. O alta poveste adevarata despre o iubire puternica, uneori chinuitoare, alteori izbavitoare, ce a supravietuit in timp si unde muzica a avut un rol-cheie. Ce titlu poate sa aiba iubirea? Ea nu poate fi ingradita in limitele unui titlu, poate fi doar traita.

 

Fur Elise, desi este subintitulat roman politist, depaseste limitele genului. E mai degraba o poveste cu o femeie devenita detectiv care cauta adevarul si nu razbunarea. Ada d'Albon creioneaza cu pricepere si cu un deosebit simt psihologic o lume ciudata, pestrita, invaluita in tot felul de mistere, o actiune care trece prin Romania pentru a se sfarsi in Franta. Personaje care se invart intr-o lume venita de departe, plina de secrete. Nu veti gasi in roman politie si politisti, ci o femeie, Vitoria Lungu care, asemenea Vitoriei Lipan (eroina lui Mihail Sadoveanu), pleaca sa-si caute baiatul (nu barbatul!) disparut. O femeie cu un caracter puternic, hotarata, desteapta, care poseda un al saselea simt si care vrea sa afle adevarul.

 

Si pentru ca romanul trebuia sa poarte un nume, scriitoarea l-a numit Fur Elise. De ce? Pentru ca pentru Ada d'Albon muzica inseamna viata, pentru ca pianul si sunetele lui sunt continuarea unei alte povesti si pentru ca tu, cititorule, trebuie sa descoperi de ce e asa si nu altfel. Actrita, regizoare, scriitoare, Ada d'Albon este pentru mine castelana fara castel, ce vine dintr-o lume plina de acorduri ample, tainice, din care sunt sigura ca va mai tese si alte povesti. - Raluca Tulbure