Ce opere de Hermann Hesse sunt incluse în acest volum?
Volumul reunește trei romane ale lui Hermann Hesse: "Gertrud", "Rosshalde" și "Ultima vară a lui Klingsor". Acestea explorează teme precum criza artistică și existențială.
- /
- Librarie online
- /
- Carti
- /
- Beletristica
- /
- Literatura Universala
- /
- Literatura germana
- /
- Gertrud. Rosshalde. Ultima vara a lui Klingsor - Hermann Hesse
Gertrud. Rosshalde. Ultima vară a lui Klingsor
Gertrud. Rosshalde. Ultima vară a lui Klingsor
• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1946.
Scrise si publicate la interval de mai multi ani - 1910, 1914, respectiv, 1920 - cele trei proze reunite in acest volum au un element comun: desi in moduri diferite, ele abordeaza problematica artistului. Gertrud este povestea a doi prieteni muzicieni, complet deosebiti prin fire si destin, uniti si despartiti prin dragostea lor pentru aceleasi femei; Rosshalde este povestea unei casnicii de artist sortite destramarii; in timp ce Ultima vara a lui Klingsor evoca ultimele luni din existenta unui pictor a carui sete de viata si intensitate a creatiei ne trimit cu gandul la destinul lui Vincent van Gogh.
Fragment din volumul "Gertrud. Rosshalde. Ultima vara a lui Klingsor" de Hermann Hesse:
"Cand Johann Veraguth cumparase cu zece ani in urma Rosshalde si se stabilise acolo, aceasta era o veche curte boiereasca in paragina, cu potecile gradinii napadite de plante, banci acoperite cu muschi, trepte sparte si un parc salbaticit, de nepatruns, iar pe domeniul de opt pogoane nu se aflau alte cladiri decat conacul frumos, dar cam darapanat, grajdul si, in parc, un mic pavilion in forma de templu, al carui portal atarna stramb de balamalele deformate si pe ai carui pereti, tapetati odinioara cu matase albastra, crestea muschi si mucegai. Imediat dupa cumpararea mosiei, noul proprietar puse sa se darame micul templu darapanat si pastra doar cele zece trepte de piatra care coborau din pragul acestui colt al dragostei pana la marginea iazului. In locul pavilionului fu construit atelierul lui Veraguth unde vreme de sapte ani acesta picta si isi petrecu cea mai mare parte a timpului; locuinta insa o avea la conac, pana cand neintelegerile crescande din familie il facura sa-l indeparteze pe fiul mai mare si sa-l trimita la scoala departe de casa, sa cedeze conacul sotiei si servitorilor, iar pentru propria folosinta sa adauge doua, incaperi la atelier, in care de atunci locuia ca un burlac. Pacat de frumoasa casa boiereasca; doamna Veraguth folosea impreuna cu Pierre, in varsta de sapte ani, numai etajul superior; primea desigur vizite si oaspeti, insa niciodata o societate numeroasa, asa incat un rand de incaperi ramasera goale ani in sir.
Micul Pierre nu era doar odorul ambilor parinti si singura legatura dintre tata si mama, care mentinea un soi de contact intre conac si atelier; el era de fapt si unicul stapan si proprietar al locului."
Scrise si publicate la interval de mai multi ani - 1910, 1914, respectiv, 1920 - cele trei proze reunite in acest volum au un element comun: desi in moduri diferite, ele abordeaza problematica artistului. Gertrud este povestea a doi prieteni muzicieni, complet deosebiti prin fire si destin, uniti si despartiti prin dragostea lor pentru aceleasi femei; Rosshalde este povestea unei casnicii de artist sortite destramarii; in timp ce Ultima vara a lui Klingsor evoca ultimele luni din existenta unui pictor a carui sete de viata si intensitate a creatiei ne trimit cu gandul la destinul lui Vincent van Gogh.
Fragment din volumul "Gertrud. Rosshalde. Ultima vara a lui Klingsor" de Hermann Hesse:
"Cand Johann Veraguth cumparase cu zece ani in urma Rosshalde si se stabilise acolo, aceasta era o veche curte boiereasca in paragina, cu potecile gradinii napadite de plante, banci acoperite cu muschi, trepte sparte si un parc salbaticit, de nepatruns, iar pe domeniul de opt pogoane nu se aflau alte cladiri decat conacul frumos, dar cam darapanat, grajdul si, in parc, un mic pavilion in forma de templu, al carui portal atarna stramb de balamalele deformate si pe ai carui pereti, tapetati odinioara cu matase albastra, crestea muschi si mucegai. Imediat dupa cumpararea mosiei, noul proprietar puse sa se darame micul templu darapanat si pastra doar cele zece trepte de piatra care coborau din pragul acestui colt al dragostei pana la marginea iazului. In locul pavilionului fu construit atelierul lui Veraguth unde vreme de sapte ani acesta picta si isi petrecu cea mai mare parte a timpului; locuinta insa o avea la conac, pana cand neintelegerile crescande din familie il facura sa-l indeparteze pe fiul mai mare si sa-l trimita la scoala departe de casa, sa cedeze conacul sotiei si servitorilor, iar pentru propria folosinta sa adauge doua, incaperi la atelier, in care de atunci locuia ca un burlac. Pacat de frumoasa casa boiereasca; doamna Veraguth folosea impreuna cu Pierre, in varsta de sapte ani, numai etajul superior; primea desigur vizite si oaspeti, insa niciodata o societate numeroasa, asa incat un rand de incaperi ramasera goale ani in sir.
Micul Pierre nu era doar odorul ambilor parinti si singura legatura dintre tata si mama, care mentinea un soi de contact intre conac si atelier; el era de fapt si unicul stapan si proprietar al locului."
PRP: 46.51 Lei
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
39.53Lei
39.53Lei
46.51 LeiPrimești 39 puncte
În stoc
Comandă până la 14:00:
Estimare livrare mâine, 16 iulie
Descrierea produsului
• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1946.
Scrise si publicate la interval de mai multi ani - 1910, 1914, respectiv, 1920 - cele trei proze reunite in acest volum au un element comun: desi in moduri diferite, ele abordeaza problematica artistului. Gertrud este povestea a doi prieteni muzicieni, complet deosebiti prin fire si destin, uniti si despartiti prin dragostea lor pentru aceleasi femei; Rosshalde este povestea unei casnicii de artist sortite destramarii; in timp ce Ultima vara a lui Klingsor evoca ultimele luni din existenta unui pictor a carui sete de viata si intensitate a creatiei ne trimit cu gandul la destinul lui Vincent van Gogh.
Fragment din volumul "Gertrud. Rosshalde. Ultima vara a lui Klingsor" de Hermann Hesse:
"Cand Johann Veraguth cumparase cu zece ani in urma Rosshalde si se stabilise acolo, aceasta era o veche curte boiereasca in paragina, cu potecile gradinii napadite de plante, banci acoperite cu muschi, trepte sparte si un parc salbaticit, de nepatruns, iar pe domeniul de opt pogoane nu se aflau alte cladiri decat conacul frumos, dar cam darapanat, grajdul si, in parc, un mic pavilion in forma de templu, al carui portal atarna stramb de balamalele deformate si pe ai carui pereti, tapetati odinioara cu matase albastra, crestea muschi si mucegai. Imediat dupa cumpararea mosiei, noul proprietar puse sa se darame micul templu darapanat si pastra doar cele zece trepte de piatra care coborau din pragul acestui colt al dragostei pana la marginea iazului. In locul pavilionului fu construit atelierul lui Veraguth unde vreme de sapte ani acesta picta si isi petrecu cea mai mare parte a timpului; locuinta insa o avea la conac, pana cand neintelegerile crescande din familie il facura sa-l indeparteze pe fiul mai mare si sa-l trimita la scoala departe de casa, sa cedeze conacul sotiei si servitorilor, iar pentru propria folosinta sa adauge doua, incaperi la atelier, in care de atunci locuia ca un burlac. Pacat de frumoasa casa boiereasca; doamna Veraguth folosea impreuna cu Pierre, in varsta de sapte ani, numai etajul superior; primea desigur vizite si oaspeti, insa niciodata o societate numeroasa, asa incat un rand de incaperi ramasera goale ani in sir.
Micul Pierre nu era doar odorul ambilor parinti si singura legatura dintre tata si mama, care mentinea un soi de contact intre conac si atelier; el era de fapt si unicul stapan si proprietar al locului."
Scrise si publicate la interval de mai multi ani - 1910, 1914, respectiv, 1920 - cele trei proze reunite in acest volum au un element comun: desi in moduri diferite, ele abordeaza problematica artistului. Gertrud este povestea a doi prieteni muzicieni, complet deosebiti prin fire si destin, uniti si despartiti prin dragostea lor pentru aceleasi femei; Rosshalde este povestea unei casnicii de artist sortite destramarii; in timp ce Ultima vara a lui Klingsor evoca ultimele luni din existenta unui pictor a carui sete de viata si intensitate a creatiei ne trimit cu gandul la destinul lui Vincent van Gogh.
Fragment din volumul "Gertrud. Rosshalde. Ultima vara a lui Klingsor" de Hermann Hesse:
"Cand Johann Veraguth cumparase cu zece ani in urma Rosshalde si se stabilise acolo, aceasta era o veche curte boiereasca in paragina, cu potecile gradinii napadite de plante, banci acoperite cu muschi, trepte sparte si un parc salbaticit, de nepatruns, iar pe domeniul de opt pogoane nu se aflau alte cladiri decat conacul frumos, dar cam darapanat, grajdul si, in parc, un mic pavilion in forma de templu, al carui portal atarna stramb de balamalele deformate si pe ai carui pereti, tapetati odinioara cu matase albastra, crestea muschi si mucegai. Imediat dupa cumpararea mosiei, noul proprietar puse sa se darame micul templu darapanat si pastra doar cele zece trepte de piatra care coborau din pragul acestui colt al dragostei pana la marginea iazului. In locul pavilionului fu construit atelierul lui Veraguth unde vreme de sapte ani acesta picta si isi petrecu cea mai mare parte a timpului; locuinta insa o avea la conac, pana cand neintelegerile crescande din familie il facura sa-l indeparteze pe fiul mai mare si sa-l trimita la scoala departe de casa, sa cedeze conacul sotiei si servitorilor, iar pentru propria folosinta sa adauge doua, incaperi la atelier, in care de atunci locuia ca un burlac. Pacat de frumoasa casa boiereasca; doamna Veraguth folosea impreuna cu Pierre, in varsta de sapte ani, numai etajul superior; primea desigur vizite si oaspeti, insa niciodata o societate numeroasa, asa incat un rand de incaperi ramasera goale ani in sir.
Micul Pierre nu era doar odorul ambilor parinti si singura legatura dintre tata si mama, care mentinea un soi de contact intre conac si atelier; el era de fapt si unicul stapan si proprietar al locului."
Detaliile produsului
S-ar putea să-ți placă și
De același autor
Review-uri
adelasilvan
23/10/2025 21:39
Achiziție verificată
Nu am citit multe carti de la acest autor, iar aceasta este abia a treia pe care o achizitionez, insa pana acum nu mi-a displacut textul parcurs. Hermann Hesse este un scriitor deosebit. Am fost profund impresionata de „Jocul cu margele de sticla” si de „Lupul de stepa” si sunt sigura ca si aceasta carte este la fel de buna. Am rasfoit putin, momentan imi place. Cred ca voi achizitiona si altele cat de curand.
Arată mai mult
Nitu George Rares
12/05/2023 14:34
Achiziție verificată
Cele trei nuvele, ne descoperă destinul tragic al intelectualului, care își sacrifică viața în slujba creației. Fie că este vorba despre muzică (Gertrud), fie că este vorba de pictură (Rosshade respectiv Ultima vara la Klingsor), viețile personale ale protagoniștilor sunt de multe ori la limita eșecului și sfârșesc tragic uneori, fiind neînțeleși de catre majoritatea oamenilor.
Așadar creația cere sacrificiu...
Arată mai mult
Balas ion
30/03/2020 12:00
Achiziție verificată
Buna ziua.Multumesc pt posibilitatea de a - mi exprima parerea despre activitatea dv.Faptul ca am lucrat mai mult de un deceniu pe piata de carte,ma face sa apreciez corespunzator gestul dv. de a cere parerea cititorilor,beneficiarii finali ai trimiterilor dv.Personal sunt multumit de calitatea activitatii dv.,de stocul impresionant de carte.Regretul mare este ca nu pot lua mai multe carti ca sa pot contrabalansa prin citit ,restrictiile de circulatie impuse pensionarilor.Poate ,mai multe promotii cu transport gratuit ,ar veni in ajutorul celor de peste 65 de ani si nu in ultimul rand ar creste si vanzarile dv.Cu siguranta ca stiti ca ,importan este sa vinzi mult , la un pret mai mic , nu sa vinzi putin si scump ! Parerea mea.
Multumesc pt. posibilitatea de a-mi exprima parerea.
Cu stima,Balas Ion
Arată mai mult
3 din 3 de rezultate
