Gustul și aroma poeziei

Le doresc autorilor ca versurile lor să nu fie simple rânduri tipărite, ci ecouri care să locuiască în sufletul cititorului. Să aibă parte de inspirație fără sfârșit și să nu uite că, dincolo de haina cărții, adevărata poezie se simte ca un gust regăsit și ca o aromă care refuză să se risipească. - Andrea H. Hedes, Președinte Asociația NEUMA Plus

Poemele mele nescrise - Varujan Vosganian

nu știu ce să fac mai întâi

pe puntea corăbiei se înghesuie poezii
un vers stă pe catarg și privește
spre țărmurile izbăvitoare

numai eu știu că un astfel de țărm nu există
pentru întreaga corabie

ce lume pestriță, palide versuri
sau îmbujorate de rime
sleite ori proaspete, cu ochii la stele
sau cu privirea pierdută

și totuși cele mai frumoase poezii sunt acelea
bântuite de răul de mare
uneori, noaptea, corabia acostează în port

o aripă oarbă așază un cerc de lumină
pe creștetul unui poem
își netezește straiele, se îndreaptă din umeri
și se strecoară pe chei
la întâlnirea cu lumea
ceva se naște atunci, ceva parcă moare

corabia se întoarce în largurile ei frământate
unde nici pasăre nu ajunge
iar poeziile se strâng unele în altele așteptând
cercul de lumină din nou să pogoare

eu știu că într-o zi largurile se vor strâmta
și corabia
se va sfărâma între stânci
atâtea versuri se vor scufunda deodată cu mine
și poeziilor pe care n-am să mai apuc să le scriu
le cer iertare