Hoțul de Praf de Stele

Cartea aceasta a fost nedreptățită de cititorii români. Poate faptul că a fost prezentată ca desprinsă din 1001 de nopti nu a atras publicul. Editura nu a mai tradus volumul 2 așa că mi l-am tradus eu mai chinuit ce-i drept . Nu, nu este chiar o poveste din 1001 de nopti. Eu o recitesc acum ca să pot înțelege volumul 2. Și am constatat că dinamica dintre Qadir si Loulie este foarte asemanătoare cu cea dintre Violet si Tairn din A Patra Aripa si continuarea. Acum, nu toate cartile trebuie sa aibă dragoni. Poți întâlni o poveste interesantă , frumos scrisă si fără dragoni pentru că Qadir, la fel ca Tairn este morocănos și sarcastic, ceva de genul "tace, tace si le face", este un bătrân rege al djinnilor capabil de foarte multă magie dar și extrem de protector. Luolie este curajoasă, hotarată, este aparent vulnerabilă dar este sub protectia magica a lui Qadir. Ce mult seamana cu Violet!.Între seriozitatea lui Loulie si duritatea lui Qadir, apare si Mazen- printul sub acoperire care, de voie dar mai mult de nevoie, îi va insoți pe cei doi prin periculoasa călătorie prin Marea de Nisip în căutarea relicvei magice, așa cum cadeții au călătorit în căutarea familiei Andarnei. Mazen ascunde cine este cu adevarat dar si Loulie ascunde secretele magice.La acest trio atipic se alătura si alți aliați neasteptați și împreună vor strabate desertul. Interactiunile dintre Qadir si Mazen sunt printre cele mai amuzante si din nou amintesc de dinamica din A patra Aripa in care dragonii se uita de sus si cu sarcasm la slabiciunile oamenilor.

Nu ma lungesc prea mult, știu că nu este același lucru ca A Patra Aripă, dar cartea este frumoasă, merită citită si merită continuată traducerea și publicarea ei pentru că face parte din acel fantasy modern atât de drag multora dintre noi.