carpe diem / poemul perdelei
era un seism, dar fara ca nicio placa tectonica sa danseze
un tsunami, fara ca luciul apei sa fie tulburat de vreo gaza
venea, tot venea, venea
o rasturnare de guvern cand toti cetatenii
se tolaneau ghiftuiti de bunastare
un fel de banditism universal cu pene de pasari in loc de pistoale
anarhism al frunzelor care cadeau rebele
imbratisand toamna
venea, tot venea, venea
o voce desenata pe un perete scorojit canta carpe diem
un difuzor te invita sa fii tu insuti
pe un televizor subtire cat o foaie de tigara un chip incert
turuia ceva despre dezvoltarea personala
venea, tot venea, venea
tunet cand ploile s-au prabusit pe marte
linia orizontului facuta siret
uitat prin hol alandala
mintea mea visa un fel de filosofii imbatabile,
rezolva ecuatiile firii umane