In apararea Sfintelor Icoane

Volumului de fata reuneste — cu prilejul implinirii in octombrie 2017 a 1230 de ani de la Sinodul VII Ecumenic — in traducerea si prezentarea diac. Ioan I. Ica jr piesele esentiale din dosarul teologic al celei de-a doua faze a disputelor despre icoane si venerarea lor din Bizantul secolelor VIII–IX. In centru se afla tratatele si scrisorile redactate in perioada 810–826 de sfantul Teodor Studitul (759–826), sufletul rezistentei fata de a doua iconomahie bizantina. Revenirea controverselor a fost cu putinta din pricina retinerii teologice a hotararii Sinodului VII Ecumenic de la Niceea din 787, care evita sa dea un raspuns pe fond contestarii dogmatice a icoanelor de catre sinodul iconomah de la Hieria-Vlaherne din 757. Acest raspuns a venit abia intre 815 si 826, cand, din exil, cuviosul Teodor Studitul a oferit in sfarsit adevarata teologie ortodoxa a icoanelor si venerarii lor cu toate distinctiile filozofice, fundamentarile biblice si patristice si analizele teologice necesare.
La fel ca in cazul Sinodului I Ecumenic, al carui sens nu poate fi inteles corect decat prin scrierile sfantului Atanasie cel Mare, ca in cazul Sinodului II Ecumenic, care nu poate fi inteles decat prin scrierile Parintilor Capadocieni, sau in cazul Sinodului VI Ecumenic, a carui hristologie nu poate fi asimilata fara scrierile sfantului Maxim Marturisitorul, tot asa tratatele si scrisorile sfantului Teodor Studitul sunt indispensabile pentru corecta receptare a Sinodului VII Ecumenic si a tainei Persoanei divino-umane a lui Iisus Hristos, inscrisa pe fata Lui omeneasca, pecetea intregului parcurs al teologhisirii apostolice si patristice.