- /
- Librarie online
- /
- Carti
- /
- Manuale Carte Scolara
- /
- Manuale Clasa 11
- /
- In zarea nemuririi - Prentice Mulford
In zarea nemuririi
In zarea nemuririi
Viata in imensitatea sa are legi tainice, cunoscute numai traitorului real. Inalta porunca ne invata sa le dam ascultare, sa le urmam fara impotrivire, la cel mai mic semn facut! Aceste legi actioneaza indiferent daca le recunoastem noi ca atare sau nu; cel ce le incalca, constient sau inconstient, nu se va mai inalta: consecintele greselilor noastre actioneaza fel, indiferent daca le-am comis cu premeditare, sau nu.
Boala, nefericire, decadenta sau moartea sunt urmarii pacatuirilor impotriva legii tainice; din nefericire, fenomenele nu vorbesc - "Iertati-ne, noi inca nu suntem explicate prin urmare, inapoi in haos!"
Constatam cu entuziasm cum lui Prentice Mulford nu i se prezinta nimic prea injositor, sau lipsit de importanta; dupa parerea sa, totul se poate dovedi ca una din acele nenumarate mladite care vor produce cu timpul o neinchipuita putere si frumusete.
Prentice Mulford se adreseaza oamenilor de societate industriasilor auriferi, negustorilor, ciobanilor si milionarilor!
Ar fi nepotrivit a le spune: concentrati-va asupra Absolutului. Concentrarea se incepe nu de la Absolut, ci de la curelele incaltamintei.
El ne invata ca, in timpul celei mai neinsemnate ocupatii, sa ne gandim numai la ea, si nu la patruzeci de alte ocupatii, care vor veni ulterior! Omul care este capabil sa alunge orice alt gand in timp ce-si leaga sireturile pantofilor se afla pe prima treapta catre fericire: el poseda capacitatea de a inlatura gandurile dupa dorinta sa; el se elibereaza de chinuri si tristete, isi domina continutul constiintei.
Tot Prentice Mulford ne invata ca, pentru a atinge scopul dorit, sa insistam asupra dorintei, transpunandu-ne mereu mentalmente in locul pe care dorim sa-l ocupam cu timpul; sa ne insusim arta de a inlatura de la sine curentele mentale vatamatoare; el ne arata cum fiecare judecare a neajunsurilor altora inspira exact aceleasi neajunsuri, caci fiecare gand rautacios este o substanta otravitoare, care patrunde in noi insine. Incetul cu incetul, intelegem ca toti cultivam in noi convingeri false, cum ar fi spre exemplu convingerea in apropierea inevitabila a slabiciunii si subrezeniei la o anumita varsta.
Prentice Mulford ne invata cum sa inlaturam convingerile agonisite in decurs de milioane de ani despre necesitatea mortii a tot ce este organic. Cu toate minunile, se taraste mereu dupa noi - cu o putere ereditara - nu numai amintirea noastra involuntara despre ruinarea finala a celulelor, ci si constiinta acestui lucru.
Cu regret, insusi Prentice Mulford a murit de data aceasta - dar, desigur, pentru ultima data, - cu toate ca si aceasta s-a intamplat, fireste, dintr-o neintelegere.
"Cereti si veti primi, bateti si vi se va deschide. "El ne invata cum sa cerem si unde sa batem. El ne conduce pana la perdeaua, Sfanta Sfintelor a EULUI nostru. Dar, pentru a patrunde, fiecare trebuie sa intre prin el insusi.
Boala, nefericire, decadenta sau moartea sunt urmarii pacatuirilor impotriva legii tainice; din nefericire, fenomenele nu vorbesc - "Iertati-ne, noi inca nu suntem explicate prin urmare, inapoi in haos!"
Constatam cu entuziasm cum lui Prentice Mulford nu i se prezinta nimic prea injositor, sau lipsit de importanta; dupa parerea sa, totul se poate dovedi ca una din acele nenumarate mladite care vor produce cu timpul o neinchipuita putere si frumusete.
Prentice Mulford se adreseaza oamenilor de societate industriasilor auriferi, negustorilor, ciobanilor si milionarilor!
Ar fi nepotrivit a le spune: concentrati-va asupra Absolutului. Concentrarea se incepe nu de la Absolut, ci de la curelele incaltamintei.
El ne invata ca, in timpul celei mai neinsemnate ocupatii, sa ne gandim numai la ea, si nu la patruzeci de alte ocupatii, care vor veni ulterior! Omul care este capabil sa alunge orice alt gand in timp ce-si leaga sireturile pantofilor se afla pe prima treapta catre fericire: el poseda capacitatea de a inlatura gandurile dupa dorinta sa; el se elibereaza de chinuri si tristete, isi domina continutul constiintei.
Tot Prentice Mulford ne invata ca, pentru a atinge scopul dorit, sa insistam asupra dorintei, transpunandu-ne mereu mentalmente in locul pe care dorim sa-l ocupam cu timpul; sa ne insusim arta de a inlatura de la sine curentele mentale vatamatoare; el ne arata cum fiecare judecare a neajunsurilor altora inspira exact aceleasi neajunsuri, caci fiecare gand rautacios este o substanta otravitoare, care patrunde in noi insine. Incetul cu incetul, intelegem ca toti cultivam in noi convingeri false, cum ar fi spre exemplu convingerea in apropierea inevitabila a slabiciunii si subrezeniei la o anumita varsta.
Prentice Mulford ne invata cum sa inlaturam convingerile agonisite in decurs de milioane de ani despre necesitatea mortii a tot ce este organic. Cu toate minunile, se taraste mereu dupa noi - cu o putere ereditara - nu numai amintirea noastra involuntara despre ruinarea finala a celulelor, ci si constiinta acestui lucru.
Cu regret, insusi Prentice Mulford a murit de data aceasta - dar, desigur, pentru ultima data, - cu toate ca si aceasta s-a intamplat, fireste, dintr-o neintelegere.
"Cereti si veti primi, bateti si vi se va deschide. "El ne invata cum sa cerem si unde sa batem. El ne conduce pana la perdeaua, Sfanta Sfintelor a EULUI nostru. Dar, pentru a patrunde, fiecare trebuie sa intre prin el insusi.
20.00Lei
20.00Lei
Primești 20 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Viata in imensitatea sa are legi tainice, cunoscute numai traitorului real. Inalta porunca ne invata sa le dam ascultare, sa le urmam fara impotrivire, la cel mai mic semn facut! Aceste legi actioneaza indiferent daca le recunoastem noi ca atare sau nu; cel ce le incalca, constient sau inconstient, nu se va mai inalta: consecintele greselilor noastre actioneaza fel, indiferent daca le-am comis cu premeditare, sau nu.
Boala, nefericire, decadenta sau moartea sunt urmarii pacatuirilor impotriva legii tainice; din nefericire, fenomenele nu vorbesc - "Iertati-ne, noi inca nu suntem explicate prin urmare, inapoi in haos!"
Constatam cu entuziasm cum lui Prentice Mulford nu i se prezinta nimic prea injositor, sau lipsit de importanta; dupa parerea sa, totul se poate dovedi ca una din acele nenumarate mladite care vor produce cu timpul o neinchipuita putere si frumusete.
Prentice Mulford se adreseaza oamenilor de societate industriasilor auriferi, negustorilor, ciobanilor si milionarilor!
Ar fi nepotrivit a le spune: concentrati-va asupra Absolutului. Concentrarea se incepe nu de la Absolut, ci de la curelele incaltamintei.
El ne invata ca, in timpul celei mai neinsemnate ocupatii, sa ne gandim numai la ea, si nu la patruzeci de alte ocupatii, care vor veni ulterior! Omul care este capabil sa alunge orice alt gand in timp ce-si leaga sireturile pantofilor se afla pe prima treapta catre fericire: el poseda capacitatea de a inlatura gandurile dupa dorinta sa; el se elibereaza de chinuri si tristete, isi domina continutul constiintei.
Tot Prentice Mulford ne invata ca, pentru a atinge scopul dorit, sa insistam asupra dorintei, transpunandu-ne mereu mentalmente in locul pe care dorim sa-l ocupam cu timpul; sa ne insusim arta de a inlatura de la sine curentele mentale vatamatoare; el ne arata cum fiecare judecare a neajunsurilor altora inspira exact aceleasi neajunsuri, caci fiecare gand rautacios este o substanta otravitoare, care patrunde in noi insine. Incetul cu incetul, intelegem ca toti cultivam in noi convingeri false, cum ar fi spre exemplu convingerea in apropierea inevitabila a slabiciunii si subrezeniei la o anumita varsta.
Prentice Mulford ne invata cum sa inlaturam convingerile agonisite in decurs de milioane de ani despre necesitatea mortii a tot ce este organic. Cu toate minunile, se taraste mereu dupa noi - cu o putere ereditara - nu numai amintirea noastra involuntara despre ruinarea finala a celulelor, ci si constiinta acestui lucru.
Cu regret, insusi Prentice Mulford a murit de data aceasta - dar, desigur, pentru ultima data, - cu toate ca si aceasta s-a intamplat, fireste, dintr-o neintelegere.
"Cereti si veti primi, bateti si vi se va deschide. "El ne invata cum sa cerem si unde sa batem. El ne conduce pana la perdeaua, Sfanta Sfintelor a EULUI nostru. Dar, pentru a patrunde, fiecare trebuie sa intre prin el insusi.
Boala, nefericire, decadenta sau moartea sunt urmarii pacatuirilor impotriva legii tainice; din nefericire, fenomenele nu vorbesc - "Iertati-ne, noi inca nu suntem explicate prin urmare, inapoi in haos!"
Constatam cu entuziasm cum lui Prentice Mulford nu i se prezinta nimic prea injositor, sau lipsit de importanta; dupa parerea sa, totul se poate dovedi ca una din acele nenumarate mladite care vor produce cu timpul o neinchipuita putere si frumusete.
Prentice Mulford se adreseaza oamenilor de societate industriasilor auriferi, negustorilor, ciobanilor si milionarilor!
Ar fi nepotrivit a le spune: concentrati-va asupra Absolutului. Concentrarea se incepe nu de la Absolut, ci de la curelele incaltamintei.
El ne invata ca, in timpul celei mai neinsemnate ocupatii, sa ne gandim numai la ea, si nu la patruzeci de alte ocupatii, care vor veni ulterior! Omul care este capabil sa alunge orice alt gand in timp ce-si leaga sireturile pantofilor se afla pe prima treapta catre fericire: el poseda capacitatea de a inlatura gandurile dupa dorinta sa; el se elibereaza de chinuri si tristete, isi domina continutul constiintei.
Tot Prentice Mulford ne invata ca, pentru a atinge scopul dorit, sa insistam asupra dorintei, transpunandu-ne mereu mentalmente in locul pe care dorim sa-l ocupam cu timpul; sa ne insusim arta de a inlatura de la sine curentele mentale vatamatoare; el ne arata cum fiecare judecare a neajunsurilor altora inspira exact aceleasi neajunsuri, caci fiecare gand rautacios este o substanta otravitoare, care patrunde in noi insine. Incetul cu incetul, intelegem ca toti cultivam in noi convingeri false, cum ar fi spre exemplu convingerea in apropierea inevitabila a slabiciunii si subrezeniei la o anumita varsta.
Prentice Mulford ne invata cum sa inlaturam convingerile agonisite in decurs de milioane de ani despre necesitatea mortii a tot ce este organic. Cu toate minunile, se taraste mereu dupa noi - cu o putere ereditara - nu numai amintirea noastra involuntara despre ruinarea finala a celulelor, ci si constiinta acestui lucru.
Cu regret, insusi Prentice Mulford a murit de data aceasta - dar, desigur, pentru ultima data, - cu toate ca si aceasta s-a intamplat, fireste, dintr-o neintelegere.
"Cereti si veti primi, bateti si vi se va deschide. "El ne invata cum sa cerem si unde sa batem. El ne conduce pana la perdeaua, Sfanta Sfintelor a EULUI nostru. Dar, pentru a patrunde, fiecare trebuie sa intre prin el insusi.
Detaliile produsului
