Acest volum își propune să reconstruiască disputa istorică din spațiul public românesc între individualism și colectivism, dintr-o perspectivă normativistă. Presupoziția centrală este că această dispută a fost desfășurată în mod sistematic în termeni greșiți. Nu poți identifica liberalismul în bloc cu individualismul, întrucât liberalismul se referă la autonomia individuală și la legalitatea morală a indivizilor.
Aceasta înseamnă că indivizii își aleg singuri scopurile și că trebuie să fie tratați în mod egal din perspectiva legilor și a aranjamentelor sociale. Cum nu poți identifica colectivismul în bloc ca un soi de stat final care va trebui să realizeze un bine general. O asemenea perspectivă este specifică utopiilor sociale din secolul XX, cum sunt comunismul și fascismul.
Nu există un bine general, întrucât indivizii au propriile viziuni despre bine, care sunt deseori conflictuale. Important este să analizăm în mod specific fiecare concept despre bine, individual sau colectiv, și să înțelegem că doar apelul la drepturi poate fi unul neutru sau imparțial atunci când viziunile individuale despre bine intră în conflict. Desigur, această perspectivă este parțială, alte direcții putând fi complementare și fertile.