Însemnările lui Larionov

Însemnările lui Larionov este deopotrivă povestea unei vieți și povestea felului în care o viață devine poveste: prin amintire, prin uitare, prin ceea ce alegem să spunem și, mai ales, prin ceea ce rămâne nespus.

În Însemnările lui Larionov, un om își așterne viața pe hârtie cu speranța că, spunându-și povestea, va reuși, poate, să deslușească firele care l-au adus în prezent. Astfel prind contur copilăria atent supravegheată de mămuca și mătușica, parcursul militar, căsătoria, răcirea sentimentelor, dragostea târzie care-i răscolește viața, iubirea pentru patrie - transformată în ură, trădarea, bătrânețea. La capătul acestui drum rămâne prietenia cu doctorul, ultimul om care-i mai e alături. Totodată, confesiunile lui Larionov, un ofițer martor al vremurilor din prima jumătate a secolului al XIX-lea, aduc în prim-plan realitățile sociale și politice ale Rusiei țariste, o societate profund inegală, dominată de ierarhii și convenții rigide, în care păstrarea demnității umane este adesea o luptă sortită eșecului. Cu o extraordinară forță stilistică și o voce care evocă marile romane clasice rusești, Mihail Șișkin dă glas unui destin care, dincolo de epocă și de hotare, ne este tulburător de familiar.