Intoarcerea in gradina

"In gradina aveam tot ce ne trebuia. Nu cunosteam lupte sau greutati. Eram copiii iubiti ai lui Dumnezeu. Dar fericirea nu ne era de ajuns. Noi voiam libertatea de a ne trai viata. La fel ca Prometeu, trebuia sa furam focul de la zei. Nu aveam de ales. Ca sa evoluam, trebuia sa invatam sa devenim nu numai primitori de iubire, ci si daruitori de iubire.

Stim cu totii ce s-a intamplat atunci. Am fost aruncati afara din Gradina si, pentru prima data in viata, am simtit rusine, gelozie, manie si lipsa. Am trait clipe de inaltare si prabusire, de bucurie si tristete. Viata noastra a devenit grea. Ca sa supravietuim, a trebuit sa muncim. A trebuit sa facem greseli si sa invatam din ele.

La inceput, am incercat sa dam vina pe altii pentru greselile noastre. Dar acest lucru nu ne-a facut viata mai usoara. Nu a facut decat sa ne adanceasca durerea si nefericirea. Caderea din Gratie a continuat de-a lungul a nesfarsite cicluri de atac si aparare, pana cand am fost rastignit pe cruce. Acesta a fost punctul de cotitura. De atunci incoace a trebuit sa ne infruntam frica, in loc sa ne-o proiectam unii asupra altora. A trebuit sa invatam sa ne asumam raspunderea pentru experientele noastre. Ni s-a cerut nu numai sa aflam Adevarul, ci si sa-l integram in structura noastra interioara, sa devenim el."