Într-un volum de 100 de poeme, Iulian Tănase rescrie milenii de cultură într-un registru ludic, ca un stand-up metafizic ce oscilează între poantă și tragedie, între farsă și melancolie, între ființă și neant. Într-o istorie ce pleacă de la singurătatea cosmică înspre singurătatea personală, se desfășoară o anatomie sclipitoare și provocatoare a unei vulnerabilități nevindecabile. Râsul care o va însoți este, poate, unicul antidot la disperarea de a fi singur, o formă de pudoare față de goliciunea condiției umane. -
Daniel Nica
În
Istoria însingurării de la Dumnezeu la Sylvia Plath, Iulian Tănase convinge o mulțime de personaje și personalități marcante ale culturii omenești - de la Socrate, Platon și Shakespeare până la Dumnezeu, Isus și Mahomed - să coboare din cerul prea îndepărtat în care au fost exilați, poate pe nedrept, de o anumită parte a lumii academice și să ne povestească pe scurt câte o fază memorabilă care nu apare consemnată în Istorie. Dacă volumul e citit la întâmplare, zâmbetul e garantat. Citit însă de la început la sfârșit, poemele creează un efect cumulativ care poate genera hohote de râs cinice, filosofice și biblice. Pentru mine, cartea a fost un adevărat festin literar și umoristic, ceva ce nu seamănă cu nimic din ce am citit până acum. -
Remus Boldea
Această istorie a universului nostru cultural făcută (aparent) în bășcălie ne demonstrează cât de profundă e bășcălia când e făcută cu suflet și cap. Iulian Tănase e un filosof dulce-amar, captiv într-un trup de poet cu apucături de umorist și exasperant simț al limbii, în cel mai bun sens. -
Cristian Iftode