Litoterapia

Cunoscută încă din vremuri străvechi, litoterapia a ajuns în atenția terapeuților moderni abia în anul 1970, odată cu preocuparea crescândă a oamenilor pentru aspectele subtile, invizibile ale Creației.
 

Într-adevăr, tot așa precum plantele sunt înzestrate cu felurite tipuri de energie vindecătoare, ce își au sursa în sferele gigantice de forță din Macrocosmos, tot așa și mineralele, pietrele semiprețioase, pietrele prețioase și cristalele se află în rezonanță ocultă cu anumite sfere imense de energie specifică, a căror frecvență de vibrație nu se modifică niciodată.
 

În medicina orientală, în special în medicina chineză, litoterapia era utilizată atât pentru echilibrarea energiilor yin și yang, cât și pentru amplificarea energiei vitale chi în universul lăuntric al ființei umane. Pietrele erau folosite, de asemenea, pentru ameliorarea durerii, prin stimularea punctelor focar energetice de pe trupul uman. În Tibet și în Mongolia, medicii utilizau peste 100 de minerale pentru a-și pregăti remediile naturiste. Cristalele de cuarț erau utilizate pentru încărcarea cu energie a apei și pentru prepararea „elixirului tinereții“.
 

Pietrele scumpe au fost utilizate nu doar în scop terapeutic, ci și pentru armonizarea unor conjuncturi ce puteau fi altfel defavorabile. De pildă, safirul, opalul și chihlimbarul puteau atrage norocul și bogăția. Regii antici purtau pandantive, inele și coroane împodobite cu pietre viu colorate, aducătoare de noroc.
 

Egiptenii și romanii considerau agatele ca fiind cele mai norocoase pietre dintre toate, și le purtau întotdeauna atunci când plecau la luptă. Cornalina (carneolul) roșie este considerată piatra fertilității în tradiția popoarelor arabe. Despre safir se spune că își schimbă culoarea în funcție de dispoziția celui care îl poartă și este considerat a fi piatra dragostei și a fidelității. Opalul se regăsea în coroanele și inelele regilor, pentru că se credea că atrage bogăția și succesul. Jadul simbolizează apreciere și recunoștință atunci când este oferit unei persoane, iar chihlimbarul era considerat un adevărat „magnet“ al bogățiilor.
 

Chinezii folosesc jadul de peste 5.000 de ani pentru ceea ce ei au numit „puterile sale magice“ asupra calculilor renali. Măsurătorile științifice au arătat că jadul are nebănuite puteri terapeutice, datorită mineralelor din compoziție, care rezonează cu mineralele din trupul ființei umane, rezultând o dinamizare a acestora din urmă. Prin acest fenomen de rezonanță ocultă, jadul echilibrează nivelul mineralelor din trup și ajută la absorbția lor atunci când este necesar sau, dimpotrivă, la eliminarea acestora atunci când sunt în exces. Terapia cu jad contribuie totodată la echilibrarea nivelului hormonal, la stimularea circulației sangvine, la calmarea și combaterea insomniei.