Livada din Damasc

Descrie destinele, în paralel, a două femei, mamă și fiică, ambele încercate de restricțiile, nedreptățile și dezrădăcinarea pricinuite, într-o țară distrusă de război, de un regim de teroare. Este vorba de Siria condusă de președintele Bashar-al-Assad.

Nermine, adolescenta de 12 ani, obligată a trăi în exil, alături de mama sa, Fulla, greu încercată în 3 ani de detenție din cauza participării la un miting de protest, în orașul natal Daraya, împotriva politicilor absurde ale vremii. În perioada povestirii, 2023, Libanul le este noua casă, dar amintirile revin din trecutul zbuciumat petrecut în Siria natală.

Fulla se îndrăgostește de Mayed, prietenul fratelui său, Aissa. Cei doi își fac o promisiune de căsătorie care să se încheie cu o nuntă după finalizarea studiilor, el urmând a deveni medic, ea profesoară de istorie. Tragedia cuplului se declanșează la 23 martie 2011 când, incitați și încurajați de către Aissa, un protestatar constant, se alătură unei acțiuni de contestare a reprezentanților puterii și sunt arestați, despărțiți, supuși interogatoriilor și torturii. Fulla însărcinată în două luni, la momentul reținerii, naște în arest o fetiță și petrece în total trei ani de chin în detenție. În tot acest timp luptă cu disperare să își crească copila și nu știe nimic de soțul său. După eliberare, ajutată de familie trece clandestin în Liban, unde își clădește o nouă viață, alături de noul soț, Zacharia, general libanez.

Aissa, după o luptă interioară între datorie și credință față de convingerile sale, alege și el exilul.

Soarta decide ca Mayed să se elibereze după zece ani de detenție, să ajungă să își cunoască fiica și să reînnoade firele nevăzute de atașament, adolescenta să trăiască revolta de a confrunta secretele mamei și întrebările de apartenență, iar Fulla, regretul de a nu fi sperat în continuare în revenirea partenerului său dintâi, datoria neîndeplinită față de tatăl copilului său și recunoștința față de noua sa familie și confortul oferit de aceasta.

O scriere delicată pe un subiect mega-delicat. Documentată, sensibilă, respectuoasa. Poate că este mai puțin un roman și mai mult o înfățișare a realităților din zonă.

Ni se prezintă o livadă a ideilor pentru viitorul comunității, care ar putea fi luminos dacă situația actuală a democrației spre care doresc să se îndrepte nu ar semăna cu o dictatură a proștilor (știu : dar mulți) în care prosperă oportuniștii și nu cei înțelepți și inteligenți. Poate cei ce pornesc astăzi pe drumul democrației vor evita greșelile înaintașilor.

Respect

Pare că poveștile din Orientul Mijlociu tind să le înclocuiască încetul cu încetul pe cele de la Auschwitz. Genul acesta de carte, cu un du-te-vino între trecut și prezent, nu e tocmai genul meu. În plus, am avut mereu senzația că dacă aș sări un capitol sau două nu aș pierde nimic. Mai ales pe cele de 2-3 pagini. O carte lentă timp de 285 de pagini, dar pentru final merită 4 stele. Un final care te face să te gândești la câte trebuie să îndure unii pentru un gram de libertate, în timp ce noi luăm totul de-a gata.

Un roman emoționant și puternic, care explorează drama unei familii surprinse în mijlocul războiului civil. Cartea combină sensibilitatea literară cu realismul crud al conflictului, oferind cititorului o perspectivă profund umană asupra destrămării unei vieți obișnuite sub presiunea violenței și a exilului.

Impresionantă poveste, derulată pe meleaguri puțin cunoscute românilor!