Cand eram mai tanar, mi-am mai facut mana scriind povestiri SF. Dar acum am scris ceva diferit. Bucati scurte, rupte din viata, in care am turnat parti din sufletul meu. Cum ar fi, de exemplu, in personajul din Toti suntem ca Benzo. Desi n-am invitat-o niciodata in oras pe Margareta.
Viata pe bicicleta s-a dorit a fi o ironie (sau autoironie) a vietii in aglomerarea urbana din care facem parte multi dintre noi.
Loteria vietii este o poveste cu tuse groase, inspirata partial dintr-o stire din vremea acestei pandemii. La fel si varianta ei numita Puritatea florilor primavaratice. Pentru a fi corect, florile au fost doar un actor secundar in acea poveste. De fapt, povestea este despre o fata si tatal ei abuziv. Si despre sansele lui de a gasi iertarea.
Vorbe din batrani nu are nimic de-a face cu aceste vremuri complicate, este doar o poveste amuzanta.
O noua viata imbina elemente de basm cu realitatea acestor zile, inspirata fiind de povestea de dragoste dintr-o celebra casa regala. Nu dam nume.
Valoarea unei vieti a fost inspirata de acele temute decizii pe care medicii trebuiau sa le ia la apogeul pandemiei: cine traieste si cine moare pentru ca nu exista resurse suficiente pentru toti in sectiile ATI. Un medic trebuie sa suporte totusi consecintele deciziei luate.
Calea pe care nu am mers a fost inspirata si ea de un prompt Reedsy (incepeti-va povestea de la final si derulati inapoi spre inceput). Dar din nou am pus experiente si trairi personale in acel scurt instantaneu de viata.
Urmeaza doua dintre cele dure. Bombardierul si Ielele sunt clar inspirate de personaje mediatizate in vremea pandemiei, dar aici se opreste orice asemanare cu personaje reale, nume de persoane si asa mai departe. Totul este fictiune. Sa nu ziceti ca nu am spus-o!
O povestire mai aparte este Druidul singuratic, pe care as incadra-o ca povestire SF, desi are si elemente de fictiune istorica.
Glasul pamantului este o alta povestire inspirata de stirea cu un barbat care s-a vaccinat de trei ori si voia chiar sa ia si o a patra doza pentru ca i se parea ca aude si vede mai bine si nici nu-l mai dor genunchii. Am transformat faptul real intr-o disputa dulce-amara intre generatii cu aspiratii diferite.
In Jocul hazardului am trecut de la ipohondria vremurilor actuale la o experienta de viata din vremurile celui de-al Doilea Razboi Mondial, asa cum o povestea bunicul meu.
Elemente fantastice intervin si in excursia la mare facuta de Daniela si Nelutu, in povestirea Drumul spre nicaieri. Dar am vrut sa fie mai mult un mesaj despre natura care se dezvaluie nebanuit atunci cand nu mai este asuprita de locuitorii "superiori" ai Planetei.
Acum, voi spune din nou ca, desi povestirile din prezentul volum sunt inspirate in parte de fapte reale, orice asemanare cu persoane sau intamplari reale este doar intamplatoare si nu este voita.
Lectura placuta!
Al dvs., Autorul
