Lumea Gloriei

Există momente în viață când întâmplările par să se lege unele de altele cu o logică tainică, greu de explicat, dar uşor de simțit. Tocmai în zilele în care finalizam o povestire despre dialogul omului cu Dumnezeu - despre acea căutare interioară prin care fiecare dintre noi încearcă să-şi înţeleagă rostul şi locul în lume, am primit mesajul prietenului meu Mircea Brenciu, care mă invita să deschid cu un cuvânt de întâmpinare cartea sa, Lumea Gloriei.

Nu cred în coincidenţe. Cred, mai degrabă, în întâlniri providenţiale, în acele clipe în care realitatea şi sensul ei se dezvăluie simultan. Iar această carte este, fără îndoială, o astfel de întâlnire.

Titlul volumului poartă un nume simplu şi luminos: Gloria! Numele unei fetițe de opt ani, care a descoperit deja bucuria lecturii și a început să exploreze lumea prin paginile cărților. Este o vârstă a mirării, a întrebărilor şi a desenelor făcute cu sinceritate deplină, acea vârstă la care imaginaţia nu are limite, iar credinţa în frumuseţea lumii este firească.

Faptul că această carte se deschide sub semnul vibrant al copilăriei nu este un detaliu sentimental, ci o alegere simbolică. Pentru că adevărata cunoaştere începe întotdeauna cu mirarea. Iar lectura este, poate, cea mai curată formă de mirare organizată.

Într-o lume adesea grăbită şi zgomotoasă, lectura rămâne una dintre puținele gesturi care ne obligă să încetinim, să reflectăm și să ne întâlnim cu noi înşine. A citi înseamnă a primi din rodul creației altora, dar şi a pregăti propriul rod, ideile, visurile și faptele care vor continua lanțul creaţiei umane. Mircea Brenciu reaminteşte, prin acest volum de comentarii și eseuri, un adevăr esențial: cunoaşterea nu este un simplu act de acumulare, ci un proces de participare! Cu cât citim mai mult, cu atât devenim mai responsabili faţă de lumea în care trăim, pentru că fiecare idee asimilată ne obligă, într-un fel, să dăm ceva înapoi, sub forma gândului, a cuvântului sau a faptei.