M-am ascuns în pustie și-n lacrimi

Editie ingrijita de L.S. Desartovici

 

Intru cetele cele prea minunate ale Sfintilor, care se afla de-a pururi vazatori si rugatori inaintea Preasfintei Treimi, este si Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul, roman de neam, care a adormit intru Domnul in anul 1960 si a fost proslavit de Dumnezeu prin sfinte moaste si nenumarate minuni. Viata si lucrarea sa plina de harul si dragostea Duhului Sfant au facut din Sfantul Ioan unul dintre cuviosii mult indragiti de romani: cuvintele si stihurile sale graiesc simplitatii, dar deopotriva si adancurilor inimii, la fel precum o fac moastele si minunile sale, stralucind prin slava Invierii Domnului Hristos.
 

Vindeca, Sfinte Parinte Ioane, intreaga mea alcatuire cu razele dumnezeiestii tale bunatati, ca si suspinul meu cel indelungat sa se sfarseasca prin imbratisarea Crucii lui Hristos, intru care sa ma odihnesc, gustand din neasemuita Sa dragoste pentru om. Limpezeste-mi si innoieste-mi mintea, inima si simtirile, Cuvioase Ioane, ca, usurandu-se si primenindu-se toate prin blandetea cea lina a pacii lui Dumnezeu, sa ma tamaduiesc, facandu-ma iubitor al patimirilor lui Hristos. Iar imbratisandu-L pe Cel Care m-a imbratisat prin Cruce, sa ma las in bratele Lui preaputernice, cele care m-au facut din nimic si m-au adus la fiinta si viata. Si fie ca ochii sa mi se deschida, cazand pleoapele imbatranitei orbiri, si sa ma las cu totul vazut de Cel Ce Este si Care cunoaste pe de-a intregul trecutul, prezentul si vesnicia mea.