O carte care demonstrează că nu contează doar cine conduce destinele unei națiuni, ci și oamenii care influențează conducătorii.

Evitarea unui război nuclear, în urmă cu peste 60 de ani, nu a fost doar meritul lui John F. Kennedy (președintele Statelor Unite) și al lui Nikita Hrușciov (premierul Uniunii Sovietice), ci al unui întreg sistem. Din partea Statelor Unite, îi amintim pe 4 piloți militari, toți cu povești de viață emoționante. Din păcate, unul dintre ei și-a pierdut viața în acează Criză a Rachetelor. E vorba de Maiorul Rudy Anderson. Tot din partea Americii, au pus umărul diplomați și jurnaliști. Iar din partea sovietică, și-a adus contribuția un comandant de submarin, Vasili Arhipov. Și, desigur, Hrușciov, care a demonstrat că și orgoliile politice au totuși o limită.

Kennedy a avut meritul de a nu fi luat decizii pripite. A analizat mereu fiecare variantă posibilă, s-a consultat cu foarte mulți membri din guvern și din armată. Este interesant faptul că generalii americani puneau presiune pe Kennedy pentru a invada Cuba, pentru a porni o luptă cu URSS. Unul dintre acești generali a fost Curtis LeMay, fost combatant în teatrele de operațiuni din Pacific, cu japonezii, în Al Doilea Război Mondial. Kennedy a dat dovadă de responsabilitate învățând din greșelile făcute în războiul amintit, când a pierdut doi oameni din echipajul pe care îl conducea.

Foarte bine documentata. Foarte buna de citit in aceste vremuri.