Mai tare decât viața și decât moartea. O istorie romanțată a fotbalului

Pe profesorul Daniel Dieaconu l-am cunoscut ca istoric și geograf, descoperitor al poveștilor și legendelor muntelui Ceahlău și ale împrejurimilor acestuia. Recomandat de oamenii locului, l-am invitat, cu ani în urmă, într-o emisiune de televiziune realizată în Neamț, la Izvorul Muntelui. Sfios, dar doldora de informații, profesorul m-a fermecat și, în timp, am aflat mai multe lucruri despre cercetător științific și scriitor. 

 

Originar din Grințieș, Daniel Dieaconu avea sădite în suflet, de la bunicii săi, pasiunile de a descoperi zona, de a afla și de a ști cât mai multe. Și-a dezvoltat aceste trăsături la Facultățile de Istorie și de Geografie din București, inițiind și finalizând editorial mai multe proiecte de cercetare, datorită firii sale enciclopedice.

 

Ca istoric, a adus în fața publicului subiecte și personalități sensibile, convins că are capacitatea de a găsi noi date și sensuri, precum Carol al II-lea, un rege, un cult, o camarilă, Evreii din Moldova de Nord. De la primele așezări până în anul 1938 - cu privire specială asupra județului Neamț sau Haiduci și tâlhari - contribuții de mitologie și antropologie istorică. Cu această ultimă lucrare s-a apropiat tot mai mult de realitățile locului, la fel prin Ținutul Răzeșilor - Neamț. Istorie și etnografie, Dochia și Traian. Povești și legende din ținutul Neamțului sau Mănăstiri și schituri din județul Neamț. Cartea poștală ilustrată.

 

„Părinții și bunicii din satele de munte își învățau și încă își învață copiii să respecte și să iubească familia, neamul și toate cele frumoase ce-i înconjoară. Asta încerc să învăț și eu pe alții.” - spunea, într-un interviu, Daniel Dieaconu. Bucuria de a pune în valoare folclorul, obiceiurile populare și satul tradițional l-a îndemnat să dea naștere „Festivalului Haiducilor” și Muzeului de Etnografie și Istorie „Olga Mavrocordat Sturdza”.

 

În timp, ne-am apropiat tot mai mult, Daniel Dieaconu împărtășindu-mi multe dintre frământările și aspirațiile sale. Odată l-am iscodit asupra motivului care l-a făcut să dea Bucureștiul pe Grințieș. Mi-a răspuns sincer și firesc că poate cerceta și crea acasă, la fel de bine ca în Capitală. În plus, mediul de manifestare este unul mai propice: „Aici sunt munții și oamenii mei, Ceahlăul, Grințieșul, Lacul Izvorul Muntelui.”

 

Am vorbit despre toate, despre lume și viață. Niciodată însă, culmea, tocmai mie, nu mi-a mărturisit pasiunea lui ardentă pentru fotbal. Surpriză maximă, nu? Asculta adesea poveștile mele din această lume a sportului, i-am dăruit cărțile cu subiecte de profil, discutam aspecte ale fenomenului, dar la modul general. Până acum vreo șase luni, când mi-a destăinuit că lucrează la o istorie a fotbalului. O istorie a fotbalului? „Da”, mi-a răspuns absolut natural, cu siguranța cercetătorului și scriitorului experimentat, care nu încearcă „marea cu degetul”, ci are un plan precis și consistent. Și, într-o zi, am primit pe e-mail textul și coperta volumului Mai tare decât viața și decât moartea. O istorie romanțată a fotbalului. L-am citit. A fost o revelație, privind tema cărții, dar și o încântare și, chiar dacă nu mai era nevoie, o confirmare a valorii creative a autorului.

 

Scrierile de acum ale lui Daniel Dieaconu alcătuiesc un spectacol, ca un meci de fotbal de bună calitate, o reprezentație cu un „regizor” experimentat și abil în relația cu publicul de toate vârstele, știutor sau neștiutor al istoriei jocului. El, publicul, este ținut permanent în tensiune, cu „faze” rafinat construite, cu schimbări de ritm și de direcție ale acțiunilor acestui joc mirific, de care nu ne mai săturăm și care a câștigat nu doar bărbații, ci și femeile.

 

Capitolele alternează, timpul fiind reperul succesiunii. Crâmpeie de istorie și Mari evenimente fotbalistice se împletesc cu Poveștile fotbalului și Biografii, într-o manieră remarcabilă. Toate sunt atât de armonios îmbinate, încât avalanșa de date, firească într-o „istorie”, se „topește” în portretele marilor fotbaliști din țară și de peste hotare, creionate cu măiestrie.

Printre diversele „reprize” ale cărții, Daniel Dieaconu a strecurat și câteva momente de respiro, referiri la jurnaliști sportivi de care s-a simțit mai apropiat, între care mă număr și eu, deși nu știu dacă merit această onoare sau poate din dorința de a mă trece, astfel, în... istorie. Cu gândul că ați gustat gluma mea, sper că și autorul, vreau să subliniez că volumul nu constituie o lucrare de specialitate sau o înșiruire de informații fade. Avem în față o carte viu colorată și, din dorința de a provoca cititorul la lectură, titlul ales este unul spectaculos, deloc forțat, care, în fapt, exprimă realitatea absolută: Mai tare decât viața și decât moartea.

 

Suporterii atașați puternic de fenomen știu de ce. Cei aflați în pragul descoperirii „Regelui” sporturilor vor afla. Pentru că, acum, la finalul acestor însemnări, îndrăznesc o concluzie: cartea se adresează mai ales generațiilor tinere, care pot trăi prin paginile ei evenimente epocale și pot cunoaște oameni admirabili cu profesia de jucător de fotbal, într-un spațiu existențial dinamic și nelipsit de adrenalină.

Pentru că, vrem sau nu vrem, sportul - și, în cazul de față, fotbalul – se practică cu mintea și cu inima. Iar iubirea pentru ce-i frumos se află în noi toți, pământenii. - Vasile Arhire