Ne propunem aici să ne concentrăm asupra unui aspect nu neapărat singular - căci e sigur legat de altele -, însă nu mai puțin specific și central: acela al raporturilor dintre Rusia și Occident după 1990. În percepția și reflecția multor comentatori și lideri (din ambele tabere) se amestecă două niveluri de analiză: cel al structurilor istorice, culturale și civilizaționale puternice și cel al relațiilor politice și strategice pe termen mai scurt. [...] O analiză mai profundă și obiectivă a faptelor nu a fost încurajată în anii 1990 sau chiar în 2000-2010: deși evoluțiile rusești mă nelinișteau cel puțin din 1995, am obținut mai multă atenție în Germania (dincolo de percepția curentă asupra ei) decât din partea administrației franceze. Însă lucrarea de față își propune tocmai asta. Dincolo de cercetările mele istorice și de analiza sistematică a actualității, pe care o fac din anii 1980, atât la catedra de la Sorbona, cât și prin colaborarea cu diferite publicații, ea se bazează pe o anumită cunoaștere a țărilor vizate, mai ales prin vechi contacte personale cu mediile interesate de această problematică.
Cartea lui Georges-Henri Soutou se citește ca un thriller geopolitic. Autorul folosește material de arhivă, presa globală, cronologia fiecărui moment diplomatic important (cum ar fi summitul NATO de la București în 2008), dar și analizele serviciilor secrete sau declarațiile actorilor politici implicați în gestionarea relației occidentalilor cu Federația Rusă, inventariind oportunitățile ratate, contratimpii nefericiți, percepțiile deformate de propagandă și anatomia puterii de la Kremlin (unde FSB, bunăoară, contează mult mai mult în politica externă decât însuși Ministerul de Externe). Și o face sine ira et studio, demonstrând judicioasa răbdare a unui observator matur, care nu creditează automat aparențele, dar nici nu alimentează teze conspiraționiste. Adesea, firul expozitiv al cărții intră pe terenul interpretărilor de profunzime și insistă asupra profețiilor autorealizate, ca urmare a unor temeri iraționale și a persistenței unor reprezentări pe cât de „canonice”, pe atât de anacronice, întrucât sunt incapabile să țină pasul cu o suită accelerată și difuză de mutații neprevăzute. -
Teodor Baconschi
Traducere din limba franceză de Teodor Baconschi.
