Marele singuratic

Marele singuratic a fost o carte îndelung elaborată, chiar dacă nu conștient, problematica ei a fost gândită de autor cu un sentiment de participare încă neîntâlnit în opera sa. [...] Importanța acestui roman în întreaga creație a lui Marin Preda poate fi estimată prin împrejurarea incontestabilă că tot ciclul a devenit imposibil de înțeles în afara lui, că aruncă o lumină esențială asupra volumelor din Moromeții. [...] De asemenea, Marele singuratic trebuie parcurs cu toate cărțile lui Preda pe masă, ponderea lui și toată plasa de antinomii din conștiința lui Niculae, diferitele motive, enunțate uneori succint, rămase neexplicate, își găsesc sensurile numai în contextul întregii opere. Așa stând lucrurile, critica noastră va trebui să se obișnuiască: Marin Preda a încetat de a mai fi obiect de cronică literară, cărțile lui nu mai pot fi discutate independent. Ca orice autor cu univers artistic constituit, el se pretează numai la dezbateri mai ample și mai bogate în consecințe pentru toată lumea. [...]

 

Marele singuratic este romanul „tematic” al autorului (folosim termenul în sensul uzitat de Northrop Frye pentru tipul liric, pentru relația directă dintre public și autor, indiferent de travesti). Este reluat aici motivul umanității perfecte, al refontei morale, în numele unei noi religii. [...]

Marin Preda s-a situat cu Marele singuratic în zona proximă a marii creații. Detașarea lui de Niculae, de personajul cel mai drag al autorului, ascunde un sâmbure de extraordinar dramatism, este o rupere de sine dureroasă și care nu va rămâne fără consecințe. Marin Preda a avut puterea de a scrie în plină forță creatoare o carte reprezentativă și ostilă autorului ei, cartea despre care bănuim că însemna în conștiința lui un fel de carte a „vieții” sale de artist și om social. - Aurel-Dragoș Munteanu, Opera și destinul scriitorului