Memoriile unui preot rus la început de comunism

De cîteva zile primisem hirotonia în preot, dar oricît am stăruit să mă încredințez că s-a petrecut cu mine ceea ce de mult și foarte mult am cugetat, nicidecum nu-mi puteam închipui, că s-a săvîrșit aceasta și că sînt deja preot: mai întîi de toate cu aceste ciubote, pe care le duceam legate cu o basma și atîrnate de toiag, cu picioarele goale în pantaloni militari, pășind vioi pe drumul plin de praf, și simțind o atingere a tălpilor de pămînt plăcută, cunoscută mie din copilărie, apoi cu o traistă de pînză simplă, care se zbătea pe spinare și în care se găsea o rasă strînsă după o regulă anumită, cam scurtă și peste măsură de largă, pe care mi-a dăruit-o socrul meu, cu un liturghier legat în catifea roșie și cîte ceva de acasă: o bucată de pîine uscată, un șervet, un cuțit de masă cu tăișul tocit și altele, - cu toate acestea semănăm oare a preot?

Traducere din limba rusă de Dimitrie Balaur.