Colectia „NOI" este despre Casa, Pamant si Om. Despre urma pe care o lasam noi.
UN INSTRUMENT UTIL PENTRU TOTI CETATENII RESPONSABILI
„Melcul, ne explica Ivan Illich, isi construieste delicata arhitectura a cochiliei sale adaugand una dupa alta spire mereu mai ample, dupa care se opreste brusc si incepe sa construiasca niste spire de asta data descrescatoare.“
Asta deoarece o singura spira mai larga i-ar imprima cochiliei o dimensiune de saisprezece ori mai mare. In loc sa contribuie la bunastarea animalului, l-ar supraincarca.
Acest divort al melcului de ratiunea geometrica, pe care o imbratisase, si el, o vreme, ne arata calea pe care trebuie s-o adoptam.
Fragment din cartea "Mic tratat de decrestere senina" de Serge Latouche
"Adictia fata de crestere
„Intreaga activitate a negustorilor si a publicitarilor consta in a crea nevoi intr-o lume sufocata de produse. Acest fapt impune un ritm de rotatie si de consumare a produselor din ce in ce mai rapid, deci o productie de deseuri din ce in ce mai mare si o activitate de tratare a deseurilor din ce in ce mai importanta."
BERNARD MARIS
Societatea noastra si-a legat soarta de un mod de organizare intemeiat pe acumularea nelimitata. Acest sistem este condamnat la crestere. In momentul cand cresterea incetineste sau se opreste, e criza, ba chiar panica. Regasim vechiul indemn „Acumulati, acumulati! Asa porunceste Moise, asa poruncesc profetii!" al batranului Marx. Aceasta necesitate transforma cresterea intr-un „corset de fier". Crearea locurilor de munca, plata pensiilor, alimentarea cheltuielilor publice (educatie, securitate, justitie, cultura, transporturi, sanatate etc.) presupun cresterea constanta a produsului intern brut (PIB). „Singurul antidot pentru somajul permanent este cresterea", repeta Nicolas Baverez, „declinolog" apropiat de Sarkozy, caruia i se alatura, in aceasta privinta, nenu-marati altermondialisti. In final, cercul virtuos devine un cerc infernal... Viata muncitorului se reduce, cel mai adesea, la aceea a unui „biogistor care metabolizeaza salariul cu marfurile si marfurile cu salariul, tranzitand de la fabrica la hipermarket si de la hipermarket la fabrica.
Trei ingrediente sunt necesare pentru ca societatea de consum sa-si poata continua hora diabolica: publicitatea, care creeaza dorinta de a consuma, creditul, care furnizeaza mijloacele pentru a consuma, si obsolescenta accelerata si programata a produselor, care relanseaza nevoia. Aceste trei resorturi ale societatii cresterii sunt adevarate „incitari la crima".
Publicitatea ne face sa dorim ceea ce nu avem si sa dispretuim lucrurile de care ne bucuram deja. Ea creeaza si recreeaza insatisfac tensiunea dorintei frustrate."
