Totul pare limpede: sfinți și păcătoși, Rai și Iad, dar ce ascultă îngerii lui Fra Angelico în Judecata de apoi?
Și al cui este, de fapt, mormântul gol? De ce Madona lui Piero della Francesca, în Buna Vestire, este mai înaltă decât coloanele? Și de ce sunt mai puține umbre decât coloane? Ce scrie Leonardo deasupra Ceciliei în Dama cu hermină? Ce se află sub cotul lui Iuda în Cina cea de taină? Și, mai ales, cine este femeia strecurată printre apostoli?
Michelangelo ne face să ne întrebăm încotro privește David. Și de ce are venele atât de pronunțate? La Gioconda este cu adevărat Gioconda? Și veșmântul ei a fost dintotdeauna negru? De ce Caravaggio pune o piersică în Coșul cu fructe și o umbră de pește în Cina din Emaus, deși peștele nu apare nicăieri? Și de ce un discipol are o scoică pe haină? De unde vine magia misterului din privirea Fetei cu cercel de perlă a luiVermeer.
De ce Dalí topește timpul în Persistența memoriei: ceasuri moi, furnici grăbite și o după-amiază în care veșnicia pare să fi renunțat la reguli. O celebră galerie de genii și micile lor conspirații vizuale care au schimbat istoria artei.
Traducere din limba italiană de Mircea Vasilescu.