O abordare de natura cronologica incearca sa treaca in revista o „sintagma” de valoare istorica: institutia monarhiei moderne si contemporane (o continuitate constitutionala de la Alexandru Ioan Cuza si casa de Hohenzollern-Sigmaringen la regii interbelici ai Romaniei) — un tel fundamental, anume zidirea noii societati in cadrul celorlalte natiuni europene, prin „formularea”unei Romanii in care sa fie infaptuite obiectivele generale ale „tripticului unitatii, neatarnarii si modernizarii” (cf. Dan Berindei), aceasta din urma pe toate taramurile „vietii cotidiene” carpato-dunarene.