In mai 1997, Julien Green incepe un nou roman: „Ma urmareste o imagine. Asa imi apare o carte: mai intai, un personaj, un peisaj, dar nu pot incepe decat atunci cand aud sunetul - ca un film mut care descopera vorbele. De data aceasta, e vorba de un tanar de douazeci de ani care se afla in coltul unei strazi din Paris, sta nemiscat si, dintr-odata, urla: «Rasnita nebuna!»..."

Este povestea unei dedublari, a unui vis care te poarta in spatiu, mai repede si mai departe decat orice drog. Oare viata e vis? La fel si timpul?

La ceea ce Julien Green numeste „romanul" sau se adauga alte sase povestiri despre destinele neimplinite ale unor fiinte insingurate: domnisoare batrane care-si ascund amintirile in obscuritatea silentioasa a caselor albe, tineri haituiti de prezenta unor dubli, jumatate reali, jumatate onirici, personaje prinse in propriile vise, chinuri ale unor inimi prea fragile, ravasite de plictisul de a trai si de frica unei existente banale.