Daca
Charles Baudelaire a cantat florile raului dintr-un secol care nu cunoscuse nici relele din cele doua razboaie mondiale, nici ororile comunismului in numele… dreptatii celui mai rau, Tudor Arghezi (1880-1967), poet roman reprezentativ din secolul al XX-lea, a facut sa infloreasca mucegaiul relelor toate din viata alor sai si l-a transformat in poezie.
Pasarile negre suie in apus,
Ca frunza bolnava-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, scuturand in sus,
Foile-n azur.
Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca
Vie sa asculte-ndemnul ne-nteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses.
Des oiseaux noirs en vol vers le couchant
Ressemblent aux feuilles malades du charme bleu-gris
Qui se defeuille tout seul, en secouant
Ses feuilles dans le bleu infini.
Qui voudrait gmir, qui voudrait pleurer,
Qu'il y vienne entendre l'indicible appel,
Et, les yeux aux flammes dlestes des peupliers,
Qu'il enterre son ombre dans leur ombre au ciel.
Traducere in limba franceza de Paula Romanescu.