Rod al unei slefuiri rabdatoare, poezia lui Liviu Constantinescu cristalizeaza in vers simtirea si trairile unui om sensibil, atent la semnele pe care ni le trimite universul. Darul lui este acela de a gasi cuvantul care sa defineasca o stare de spirit, piesa care se potriveste exact in acel puzzle complex care este poezia adevarata.
In poezia lui Liviu Constantinescu versurile si cuvintele se inmanuncheaza, alcatuind un tot robust si fragil totodata, o opera poetica matura si sclipitoare. (Editura Vremea)
Cateva titluri din cuprins: Psalm • Taram • Fata Morgana • Podarul • Basm • Daruire • Sub ciresi • Pygmalion • De Sanziana • Toamna • Iarna • Binecuvantare • Speranta • Apocalipsa • Axis mundi • DA • Tandem • Ea, Iubirea • Continuitate • Seceta • Rugaciune • Februarie • Nocturna • Hibernala • Ne doare, Doamne, amintirea Ta
Fragment din volumul de poezii:
“Talpile mi s-au incalzit in sfarsit
Un tic-tac imi mai gadila timpanul
Dar palnia urechii l-a inghitit
Si-acum sunt iar pe malul apei
Sirenele curg, harponu-i pregatit
Si corpu-mi rabufneste de fum
Prin ochi, prin urechi, prin incheieturi
Si plumbul si argintul se-mprastie cenusa
In fum si sirenele curg mai departe pe langa
Si pastravii se ascund uitati si pe ochi
Mi se sleiesc in noroi urmele pasilor tai." (poezia "Ai trecut")