Poemele pornesc adesea de la lucruri simple și recognoscibile, casa, grădina, copacii, păsările, anotimpurile și obiectele cotidiene, pentru a ajunge la întrebări despre moarte, memorie, credință, singurătate și continuitate. În această geografie afectivă, dorul capătă consistență, amintirea devine aproape materială, iar absența celui iubit modifică raportarea la întreaga existență.
Titlul surprinde una dintre imaginile centrale ale cărții: verticala, înțeleasă deopotrivă ca distanță și ca posibilă legătură între două lumi. Pământul și cerul, viața și moartea, prezența și absența comunică permanent, iar nostalgia devine o formă de căutare a sensului despărțirii.
Maria Diana Piele scrie confesiv și direct, construind imagini în care concretul cotidian se întâlnește firesc cu reflecția metafizică. Fragilitatea, luciditatea și nevoia de a înțelege pierderea dau unitate unui volum în care poezia devine spațiu al memoriei.
Descrierea produsului
Poemele pornesc adesea de la lucruri simple și recognoscibile, casa, grădina, copacii, păsările, anotimpurile și obiectele cotidiene, pentru a ajunge la întrebări despre moarte, memorie, credință, singurătate și continuitate. În această geografie afectivă, dorul capătă consistență, amintirea devine aproape materială, iar absența celui iubit modifică raportarea la întreaga existență.
Titlul surprinde una dintre imaginile centrale ale cărții: verticala, înțeleasă deopotrivă ca distanță și ca posibilă legătură între două lumi. Pământul și cerul, viața și moartea, prezența și absența comunică permanent, iar nostalgia devine o formă de căutare a sensului despărțirii.
Maria Diana Piele scrie confesiv și direct, construind imagini în care concretul cotidian se întâlnește firesc cu reflecția metafizică. Fragilitatea, luciditatea și nevoia de a înțelege pierderea dau unitate unui volum în care poezia devine spațiu al memoriei.
Detaliile produsului
