Noul Testament. Ediție Anastatică

Orice ediție anastatică a unei cărți de referință este, mai mult decât un eveniment livresc sau omagial, o reînviere spirituală, o readucere în prim-planul memoriei culturale și colective a unei valori perene. Când cartea întrupează valori spirituale împărtășite de aproape toată umanitatea și de o întreagă națiune sau comunitate de credință precum Biserica Catolică, ediția anastatică se înalță ca un monument, celebrând nu doar înțelepciunea lumii trecute și pe înțelepții ei, ci prezentul spiritual al celor care iubesc și caută fervent adevărul și, potențial, viitorul inefabil, pentru multe generații, al gândurilor celor mai adânci și al faptelor celor mai înalte de care este capabil omul. Un astfel de reper este traducerea Noul Testament al Domnului nostru Isus Hristos pe înțelesul tuturor, a Fericitului Martir și Arhiereu al Lugojului, Dr. Ioan Bălan (1880-1959).

 

Publicată pentru prima dată în anul 1925 la Tipografia și Librăria Românească S. A., Oradea-Mare, cu binecuvântarea episcopului român unit al Oradiei, alt Fericit martir, Valeriu Traian Frențiu, pe când era canonic capitular mitropolitan și rector al Academiei de Teologie din Blaj, traducerea a mai cunoscut alte două ediții: prima, după 13 ani de la întâia publicare, în anul 1938, cu un Cuvânt înainte aparținând Arhiepiscopului Mitropolit de Alba Iulia și Făgăraș, Dr. Alexandru Nicolescu (Blaj, 22 Noiembrie 1937) era o reproducere fidelă a celei din 1925; a doua, publicată după 70 de ani, în 1995, la dorința Eminenței Sale Alexandru Cardinal Todea, cu editarea și corectura Pr. Ioan Vasile Botiza, profesor de teologie biblică la Institutul Teologic „Sf. Ioan Evanghelistul” din Cluj și cu binecuvântarea episcopului de Oradea, Vasile Hossu, beneficia de îmbunătățiri generale ale textului traducerii și aducerea la zi a notelor explicative bogate și a limbajului.

 

Traducerea nu a rămas neremarcată internațional, așa încât, în numărul 145 din anul 1927 al revistei de studii bizantine Échos d’Orient, reputatul orientalist, asumpționistul Sévérien Salaville publica o notă bibliografică (pp. 127-128) în care saluta lucrarea și, în special, notele exegetice bogate și competente și propunea sugestii pentru îmbunătățirea preciziei textuale în conformitate cu textul grec pentru edițiile viitoare.

 

Totuși, din cauza circumstanțelor istorice generate de arestarea episcopilor greco-catolici în 1948 și persecutarea Bisericii Unite prin scoaterea în afara legii de către regimul comunist, traducerea Bălan nu a urcat nici pe firmamentul culturii românești, nici pe cel al propriei Biserici, din motive evidente. Argument suficient pentru publicarea unei ediții anastatice a traducerii, dar sunt multe altele atât istorice și omagiale, cât și spirituale și cultural științifice, fără a le exclude pe cele de natură practică. Iată câteva dintre ele:

 

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la prima publicare a traducerii și 145 de ani de la nașterea episcopului Bălan. Între timp, prin harul lui Dumnezeu și vicisitudinile istoriei, episcopul Lugojului este celebrat cu titlul de Fericit martir în calendarul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-catolice. Este un privilegiu acela de a atinge relicvele sau un veșmânt sfințit cu sânge de martir, dar este, de asemenea, o imensă binecuvântare a răsfoi paginile spălate de sudoarea muncii lui.

 

Traducerea este într-o limbă română frumoasă, curgătoare, cu neologisme blânde, potrivite unui text biblic, și cu mireasma de biserică veche a arhaismelor potrivite numai unui evangheliar. Notele exegetice și explicative deosebit de bogate sunt în mare parte valide din punct de vedere biblic și astăzi, iar aparatul critic facilitează accesul la nuanțele căutate și la detalii teologico-biblice de nișă. Este atât un text inteligibil și accesibil pentru cititorul fără studii teologice cât și o bună bază pentru studiile biblice mai aprofundate.

 

Lucrarea Fericitului Ioan Bălan al Lugojului nu este suspendată în spațiul individual al unei culturi teologice de excepție, ci este adânc ancorată în marea cultură a literaturii bisericești românești și în tradiția intelectuală a Bisericii Blajului: ea pornește de la textul Noului Testament din Biblia de la Blaj (1795) a lui Samuil Micu, adăugând o intensă muncă de îndreptare, de conformare cu textul grec, de facilitare a accesului cititorului prin folosirea limbii române contemporane, fără a mai pune la socoteală abundența de explicații și bogatul aparat critic. De aceea, traducerea poate deveni, după o ulterioară diortosire, versiunea reprezentativă în cultura română și text canonic al Noului Testament pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică și, de ce nu, vestirea bună de pe paginile sacre ale Evangheliarelor ei. - pr. Gabriel Marian Marincaș

Traducere de canonicul Dr. Ioan Bălan.