Traducere din franceza de Luana Stoica.

O istorie despre ceea ce place sau nu place la corpul omenesc, intr-o cultura anume sau o perioada anume; aparente puse in valoare, linii accentuate sau depreciate. Si despre felul cum se schimba termenii de referinta de la o epoca la alta.

Dosar de PRESA:
„Frumusetea (cu tot ce inseamna ea de-a lungul modernitatii: model divin revelat in Renastere, dezvaluire a sensibilitatii in lumea clasica, descoperire de sine in Romantism sau forma de democratizare a identitatii in secolul XX) nu este, la Vigarello, o fictiune. Ea poate fi o «inventie», insa una intemeiata in arte (vizuale sau ale scrisului), in psihologie si sociologie, in istoria vietii private si a institutiilor. Ca inventie, frumusetea inseamna, pentru Vigarello, o sporire a atentiei fata de dimensiunea fizica (in Renastere), o importanta noua acordata unei anumite parti a corpului (partea de sus in lumea clasica, cea de jos incepind cu sfirsitul secolului al XIX-lea) sau inventarea unor noi contururi corporale («imaginarul arogantei» burgheze, «imaginarul eficientei» sportive in secolul trecut).”
Simona Sora, ianuarie 2007, Dilema veche