Ochi de poienita ascunsa

De la un capat la altul al povestirilor din acest volum razbate clocotul naturii in fascinanta ei dezlantuire, pe care omul de azi a uitat sa-l mai recepteze. Zidit intre betoane ori in carapacea masinilor, el nu mai stie decat sa iasa la “iarba verde” ori in viermuiala plajelor, cotropind totul cu fumul gratarelor, cu manele si gunoaie.
    

Folosind pretextul vanatorii, Fanica-Voinea Ene ii intinde – cu prezenta carte – o nada iscusita, pentru a-l determina sa depaseasca acest handicap si sa iubeasca natura in adevaratele ei profunzimi si frumuseti. Dotat cu un acut simt al observatiei, dar si cu multe cunostinte despre flora si fauna si chiar despre obiceiurile mai ciudate ale multor „personaje“ ce salasuiesc in padurile si raristile cutreierate, Fanica-Voinea Ene ne da amanunte senzationale despre „eroii“ sai.

Descrierea naturii in Ochi de poienita ascunsa este aproape picturala, autorul persistand cu meticulozitate in a reface cat mai fidel exceptionala diversitate, maretie si frumusete a peisajelor. Cu aceeasi staruinta este scoasa la lumina si actiunea devastatoare a omului asupra mediului: taierile de neoprit ale arborilor, poluarea, jafurile din spatiile cinegetice si deturnarea cadrului natural al animalelor si pasarilor.