Ogorul cu ingeri

Cartea aceasta n-am facut-o pentru a spune povesti copiilor. Ei au destule la indemana. Ci pentru voi, prietenii mei, parintii lor, pentru a le citi seara, inainte de culcare. Au nevoie de voi ca de aer. Nu va reduceti copiii la notele din carnet ori doar la ce au mancat sau nu, la ce lectii si-au facut sau nu. Ei sunt personajele centrale ale propriei voastre povesti de viata. Au nevoie de voi ca de soare, cu limpezimi si irizari de iubire. Sunt sensul propriei voastre povesti de viata. Nici serviciul si nici seful de la serviciu, nu hobby-ul si nici patima pe vreo preocupare, nu, nu ele va vor fi implinire. Ci ei, ochii acestia care asteapta sa le spuneti povesti! Nu-i pierdeti din „public" nici pe adolescenti. Ei doar se prefac ca nu le pasa. In fapt, le e dor de o imbratisare. Uneori se prefac sau se rusineaza zicand ca nu au nevoie de asa ceva. Faceti-o noaptea, sa nu le tulburati minunata lor ingamfare de a fi tineri! Primiti cartea aceasta nu ca pe o suma de lectii, ci ca pe inima mea, mereu aprinsa de dorul lui Dumnezeu si al vostru...

Fragment:

" Poate o să credeţi că-i doar poveste. Nicidecum. Era o vorbă: „Uite o poveste, s-a gătat şi nu mai este...», pe când aceasta de-acum nu-i gătată şi, parcă, an ce trece o înţeleg altfel sau, mă rog, altcum...
Gheorghe Birtaşu se chema. Poate că vreunul din neamul lui va fi ţinut vreun birt, adică o crâşmă de ţară, unde trăgeau carele să se bea aldămaşele sau să se-nece amintirile. Gurile rele spuneau, şi nu erau rele, că-n fond aşa era, că de la cât trăscău era în stare să-nghită i se trăgea numele... După ce că era beţiv, mai era şi arţăgos tare, tare. Nu numai cu străinii de sat, pe care, Doamne, îi hămăia ca un câine turbat, ci şi cu cei ai satului. Ba chiar mamă-sa zicea, se pare, că taică-său plecase mai grabnic din lumea aceasta în cealaltă şi pentru că, la o zi cu beţie cruntă, strigase la dânsul, amărându-l într-atât, încât murise de supărare. Bogăţia ce-o strânseseră babacii o ţinea încă bine. Ba chiar strânsese mai multă, căci altfel nu era leneş. Da' pornit pe răutatea băuturii, se-ndârjea când era treaz să dovedească, mereu, că mai poate... Şi strânsese mult cu îndârjire, ba chiar cu oarecare răuta-te... Pentru a avea, încălca orice. Şi proprietatea celuilalt, şi ziva Duminicii sau de sărbătoare..."