Pachet 4 cărți: 1984 + Ferma Animalelor + Hoinar prin Paris și Londra + Zile birmaneze

În eseul său din 1946, Politics and the English Language, Orwell prezentase ideea corelației care există între limbă și minte. În 1984, Newspeak (noulimba), în acord cu interesele Partidului, suferă un proces de sărăcire, de reducție. Newspeak este destinat să distrugă raționamentul prin amputarea limbii, astfel încât să rămână doar cuvintele domesticite, spre folosința unor roboți. Prin urmare, totul este planificat și pus în operă în așa fel încât să se elimine sistematic, într-un mod mai eficient decât tortura, crimele prin gândire și orice altă formă de erezie.

 

Pentru Orwell, situația politică reflectă limbajul, dar și reciproca este valabilă. Așadar, dacă politicul este corupt, și limbajul va fi corupt, dar și viceversa: un limbaj deposedat, din proprie inițiativă, de atributul libertății poate corupe politicul. Orwell face, pornind de la construcțiile limbii engleze, o demonstrație privind modul în care limba este utilizată în politică pentru a crea un fals sentiment de securitate, pentru a seda individul, pentru a-l convinge să aleagă deliberat inacțiunea, spiritul necritic.

George Orwell este autorul englez cu cea mai mare notorietate în literatura cu tema distopică, două dintre romanele lui, Animal Farm și 1984, fiind frecvent citate drept momentele de cotitură în construcția ficțională a unei „societăți de coșmar a poliției gândirii care pretindea supunere oarbă față de Big Brother, care a promovat știrile și a manipulat înregistrarea trecutului pentru a controla prezentul“. Propaganda și manipularea sunt temele principale ale acestor romane, cu o mențiune suplimentară de nuanță: romanul Ferma Animalelor a fost influențat în mare măsură de teoria marxismului care, la rândul ei, a servit drept principala sursă de inspirație pentru majoritatea romanelor distopice.

 

Însă Ferma Animalelor a fost „proiectat să parodieze trădarea idealurilor socialiste de către regimul sovietic“, iar tonul parodic este formula discursivă dominantă, intenția fiind transparentă: satirizarea Revoluției ruse; în același timp, dincolo de intenția auctorială, romanul „are o aplicație mai largă în măsura în care (el) a însemnat că acel tip de revoluție (revoluție conspirativă violentă, condusă de oameni inconștienți, înfometați de putere) nu poate duce decât la o schimbare de stăpâni“. - Lucian Pricop

Stilul publicistic din cartea de debut a lui George Orwell difera de stilul romanelor ulterioare. Scriitor politic si socialist radical, Orwell a preluat din presa tonul urgent si l-a condimentat cu eruditie, animandu-l cu un veritabil stil artistic, cu efect comic surprinzator. Accentul pus pe miscare - al chelnerilor si al vagabonzilor - este unul dintre aspectele principale care confera naratiunii dinamism. In acest context, bogatia limbajului contrasteaza cu precaritatea vietii personajelor, autorul mizand pe stilurile unora ca Emile Zola, Jack London si Francois Villon, autori pe care ii si mentioneaza en passant. - Monica Manolachi

 

Down and Out in Paris and London (Hoinar prin Paris si Londra) este o autofictiune prin: prezenta elementelor fictive (experientele reale se mixeaza cu elemente imaginate sau exagerate pentru a sublinia anumite teme sau pentru a crea un efect literar); construirea personajului (Orwell ofera o versiune a sa ca protagonist, care poate sa nu fie o reprezentare exacta a sinelui sau real, ci mai degraba o proiectie a gandurilor si sentimentelor sale); reflectiile filosofice (autofictiunea ii permite o explorare de teme general-umane si ofera comentarii sociale si politice prin intermediul naratiunii personale).

Fara a fi o concluzie definitiva, ci doar o lectura comprehensiva, Down and Out in Paris and London (Hoinar prin Paris si Londra) poate fi citit atat ca o autobiografie, datorita bazarii sale pe experiente personale si observatii reale, cat si ca o autofictiune, datorita elementelor fictive si a constructiei narative care permit o explorare mai profunda a temelor sociale si filosofice. - Lucian Pricop

În Zile birmaneze, Orwell critica Imperiul Britanic și expune discrepanțele dintre idealul de civilizație europeană și efectele dezastruoase ale colonialismului asupra comunităților locale.

 

Există autori pe care posteritatea îi descoperă când vocea lor estetică a ajuns să se fi impus definitiv, eclipsând începuturile. Înainte de a deveni moralist global, Orwell a fost Eric Arthur Blair, un britanic de nouăsprezece ani care, părăsind confortul social al metropolei, s-a înrolat în Indian Imperial Police și a fost trimis în Birmania colonială. Din această experiență - un amestec de alienare și trezire morală - se va naște, peste un deceniu, în 1934, primul său roman, Burmese Days (Zile birmaneze), un text ce anunță privirea critică asupra mecanismelor puterii. Birmania anilor ’20 ai secolului trecut era o provincie (recent) absorbită de Imperiul Britanic, anexată în urma celui de-al treilea război anglo-birman (1885-1886) și integrată administrativ în India Britanică. Această lume aparent ordonată, dar profund coruptă din punct de vedere moral, i-a oferit tânărului Eric Blair materia narativă pentru romanul său de debut.

 

Timp de cinci ani, Blair a trăit în acest univers colonial, patrulând prin orașele de provincie, asistând la ritualurile dominației britanice și observând mecanismele subtile prin care prejudecățile rasiale și de clasă se transformau în norme comportamentale. Orășelul fictiv Kyauktada, scena romanului Zile birmaneze, nu e un decor exotic, ci un perimetru socio-cultural închis, un spațiu al convențiilor rigide, unde fiecare rol este deja prescris. În acest cadru, romanul se organizează în jurul a trei personaje: John Flory, doctorul Veraswami și U Po Kyin. Prin aceste trei personaje, Orwell construiește o parabolă a prizonieratului moral: între refuz, supunere și cinism, toate formele de viață colonială se consumă în interiorul aceleiași logici a puterii. În Zile birmaneze nu există suspans, există însă o tensiune difuză a unei lumi care se erodează din interior.

 

Sunt puțini autori în secolul XX care să fi reușit să transcrie experiența colonială cu luciditatea, rigoarea morală și lipsa de concesii pe care le manifesta George Orwell.

 

La aproape un secol de la apariția sa, Zile birmaneze continuă să fie o lectură pasionantă ca document al colonialismului britanic și ca potențială analiză (profetică) a mecanismelor de putere, excludere și conformism care traversează modernitatea până în prezent.