Pachet 6 cărți: Poezii. Autori români
Pachet 6 cărți: Poezii. Autori români
Pachetul conține 6 cărți:
• Poezii - George Bacovia (206 pagini)
• Poezii - George Coșbuc (256 pagini)
• Poezii. Suvenire și impresii, Meditații și elegii, Epistole și satire, Fabule - Grigore Alexandrescu (184 pagini)
• Poezii - Octavian Goga (192 pagini)
• Poezii. Proză. Traduceri - Ștefan Octavian Iosif (208 pagini)
• Poezii - Nicolae Labiș (240 pagni)
Poezii - George Bacovia
O infernală combustie internă a unei lumi mistuite de suferință se relevă într-o viziune plutonică, scrutătoare de abisuri, unind reveriile htoniene ale voinței (răzbunare, revoltă, vizionarism), năzuința eliberării de sub tirania nopții (mesianismul), cu turbulența vulcanică a apei violente și puterile focului purificator. Sub aspectul de poezie socială, patriotică sau politică, numai aparent limitată la situația Ardealului de până la 1918, stă aprins rugul unui vizionarism ce răsfrânge suferința asupra întregului univers. În ceea ce are mai durabil și mai profund, poezia lui Octavian Goga descinde din zona plutonicului eminescian, de unde „auzi eterna lumilor durere” (ca în poemul Înviere din volumul Ne cheamă pământul). - Ion Simuț
Poezii. Proză. Traduceri - Ștefan Octavian Iosif
• Poezii. Suvenire și impresii, Meditații și elegii, Epistole și satire, Fabule - Grigore Alexandrescu (184 pagini)
• Poezii - Octavian Goga (192 pagini)
• Poezii. Proză. Traduceri - Ștefan Octavian Iosif (208 pagini)
• Poezii - Nicolae Labiș (240 pagni)
Poezii - George Bacovia
Provocările venite în ultimul timp din câmpul literar românesc au modificat substanțial lectura textelor scriitorilor moderni. În colecția Literatura română modernă sunt „arhivate” contribuțiile unor participanți majori la schimbarea de discurs literar. Încercăm astfel să adresăm o invitație elevilor și profesorilor de a căuta să înțeleagă mizele și subtextul unei schimbări de paradigmă literară.
Prima jumătate a secolului XX a fost dinamizată de diferitele experiențe artistice românești și europene, cu structuri complicate, cu un limbaj înnoitor, cu problematizări filozofice, cu o tehnică modernistă de compoziție. În acest climat literar se afirmă, cu originalitate, Bacovia, un poet simbolist, dar cu „sensibilități expresioniste (cu deschidere spre metafizic)”, cum îl numește Ion Simuț. - Lucian Pricop
Bacovia se bucură de rarul privilegiu al originalității: de n-a creat poezia de atmosferă, a întrebuințat-o cu înlăturarea atât de completă a oricărui alt artificiu poetic, încât s-a confundat cu ea. Există, în adevăr, o atmosferă bacoviană: o atmosferă de copleșitoare dezolare, de toamnă cu ploi putrede, cu arbori cangrenați, limitată într-un peisaj de mahala de oraș provincial, între cimitir și abator, cu căsuțele scufundate în noroaie terne, cu grădina publică răvășită, cu melancolia caterincilor și bucuria panoramelor, în care „prințese oftează mecanic în racle de sticlă”. - Eugen Lovinescu
Poezii - George Coșbuc
Poezii. Suvenire și impresii, Meditații și elegii, Epistole și satire, Fabule - Grigore Alexandrescu
Clasic dintre cei ce fură dispensa și, netăgăduit, cel mai mare dintre poeții noștri dinainte de Eminescu, Grigore Alecsandrescu este atât de frecvent în conștiința oricărui cititor de poezie românească, încât evocarea personalității și operei lui se poate dispensa de incidentele festive ale calendarului, ca și de stiharele ceremonialului de circumstanță. Deoarece nimic din ceea ce a vibrat la timpul său, din poemele lui, fie din cele autobiografice, familiare sau de iubire, fie din cele eroice sau sociale, fie din cele alegorice sau satirice, nu și-a pierdut nici ingenuul fior intim, nici vastul orizont umanitar, nici finul ascuțiș al ironiei caustice. - Perpessicius
Poezii - Octavian Goga
Poezii - George Coșbuc
Multe din poeziile lui Coșbuc debutează cu o atentă enumerare a circumstanțelor. Nimic nu este întâmplător: oamenii, natura întreagă colaborează la realizarea unui decor și a unei stări de spirit, care anunță de fiecare dată ceva important. George Coșbuc regizează, cu atenție și subtilitate, fascinantul spectacol al vieții, al existenței tuturor, punând accentul pe momente pe care, de multe ori, cititorii nu sunt capabili să le vadă tocmai din cauza „evidenței” lor. Obișnuiți să vadă în Coșbuc un poet al țărănimii, un cântăreț al neamului, un autor de imnuri adresate naturii sau vitejiei unor eroi, cititorii români sunt adeseori sclavii unor prejudecăți, nefiind capabili să caute, să aplice poeziei un alt registru de lectură decât cel care le-a fost oferit, la un moment dat. Considerat de unii un poet desuet, Coșbuc ar putea fi re-valorizat, cel puțin la nivelul unei lecturi non-savante, prin apetenta sa deosebită pentru spectacol, pentru capacitatea sa de punere în scenă a imediatului, a faptului divers, a trăirii simple. - Lucian Pricop
La apariția în 1893 a primului său volum de versuri, Balade și idile, Coșbuc era deja un creator ajuns la maturitatea expresiei poetice. Siguranța tonului completează gustul pentru mentalități tradițional-rurale sau, mai exact, folclorice, pe care le „prelucrează stilistic”. De aici izvorăște autenticitatea vocii sale, un nou clasicism, de nuanță populară. Un alt Coșbuc citim în paginile de inspirație istorică. Totuși, dacă reintrăm în analiza funcției socio-politice a literaturii, este evident că mitizarea patriotică și nu recuperarea unui fior național este miza autorului Cântecelor de vitejie. - Lucian Pricop
Poezii. Suvenire și impresii, Meditații și elegii, Epistole și satire, Fabule - Grigore Alexandrescu
Clasic dintre cei ce fură dispensa și, netăgăduit, cel mai mare dintre poeții noștri dinainte de Eminescu, Grigore Alecsandrescu este atât de frecvent în conștiința oricărui cititor de poezie românească, încât evocarea personalității și operei lui se poate dispensa de incidentele festive ale calendarului, ca și de stiharele ceremonialului de circumstanță. Deoarece nimic din ceea ce a vibrat la timpul său, din poemele lui, fie din cele autobiografice, familiare sau de iubire, fie din cele eroice sau sociale, fie din cele alegorice sau satirice, nu și-a pierdut nici ingenuul fior intim, nici vastul orizont umanitar, nici finul ascuțiș al ironiei caustice. - Perpessicius
Poezii - Octavian Goga
O infernală combustie internă a unei lumi mistuite de suferință se relevă într-o viziune plutonică, scrutătoare de abisuri, unind reveriile htoniene ale voinței (răzbunare, revoltă, vizionarism), năzuința eliberării de sub tirania nopții (mesianismul), cu turbulența vulcanică a apei violente și puterile focului purificator. Sub aspectul de poezie socială, patriotică sau politică, numai aparent limitată la situația Ardealului de până la 1918, stă aprins rugul unui vizionarism ce răsfrânge suferința asupra întregului univers. În ceea ce are mai durabil și mai profund, poezia lui Octavian Goga descinde din zona plutonicului eminescian, de unde „auzi eterna lumilor durere” (ca în poemul Înviere din volumul Ne cheamă pământul). - Ion Simuț
Poezii. Proză. Traduceri - Ștefan Octavian Iosif
Adevarata placă turnantă a poeziei noastre de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, Iosif a putut fi considerat modernizatorul la noi al baladei romantice germane, care a ajuns (și pe această cale) la Radu Stanca și St. Aug. Doinas. În Istoria lui, I. Negoitescu citează Clopotele din Nürnberg, o poezie scrisă în 1911, după o călătorie în Germania (cum aflăm din scrisoarea pe care poetul o adresează editorului său, Emil Cioflec).
Criticului i se pare că poezia „sună a bune traduceri din vechiul lirism german“ și că Radu Stanca „va realiza baladismul său superior“, „pornind de aici“. Doinas a cunoscut și comentat unele din traducerile lui Iosif, e drept, pe cele din Shakespeare. [...] Traducerile sunt excepționale. Nimeni înainte de Ion Pillat n-a tradus mai mult și mai divers. - Nicolae Manolescu
Poezii - Nicolae Labiș
La 15 ani, Labiș era deja un poet cunoscut, invitat să participe la Congresul Tinerilor Scriitori de la Iași, iar în 1952 era admis la cursurile faimoasei Școli de Literatură. Anumite gesturi de frondă, care au fost catalogate de conducerea Școlii drept abateri de la morala comunistă și de la disciplină și l-au adus în 1955 să fie aproape de excluderea din Uniunea Tineretului Muncitor, n-au făcut decât să sporească legenda. Acreditată și de mărturiile unor apropiați, s-a pus astfel în circulație imaginea unui Labiș rebel, potențial oponent al regimului comunist, imagine greu de susținut cu argumente temeinice, dar și greu de infirmat (căci manifestările anti-regim ale poetului n-au fost publice niciodată, în timp ce poezia sa e pe linia ideologiei comuniste, în legătură cu justețea căreia Labiș nu a manifestat îndoieli). Iar sfârșitul prematur al poetului, strivit de un tramvai la 21 de ani, în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, a împins legenda până la ultimele ei consecințe. S-a speculat ideea că tânărul scriitor devenise indezirabil pentru puterea politică și a fost lichidat de oamenii Securității sau ai spionajului sovietic, cu atât mai mult cu cât, în cele zece zile în care a supraviețuit accidentului, Labiș ar fi afirmat (conform unor martori) că a fost împins sub roțile tramvaiului de o persoană pe care n-a putut-o identifica. - Octavian Soviany
Poezii - Nicolae Labiș
La 15 ani, Labiș era deja un poet cunoscut, invitat să participe la Congresul Tinerilor Scriitori de la Iași, iar în 1952 era admis la cursurile faimoasei Școli de Literatură. Anumite gesturi de frondă, care au fost catalogate de conducerea Școlii drept abateri de la morala comunistă și de la disciplină și l-au adus în 1955 să fie aproape de excluderea din Uniunea Tineretului Muncitor, n-au făcut decât să sporească legenda. Acreditată și de mărturiile unor apropiați, s-a pus astfel în circulație imaginea unui Labiș rebel, potențial oponent al regimului comunist, imagine greu de susținut cu argumente temeinice, dar și greu de infirmat (căci manifestările anti-regim ale poetului n-au fost publice niciodată, în timp ce poezia sa e pe linia ideologiei comuniste, în legătură cu justețea căreia Labiș nu a manifestat îndoieli). Iar sfârșitul prematur al poetului, strivit de un tramvai la 21 de ani, în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, a împins legenda până la ultimele ei consecințe. S-a speculat ideea că tânărul scriitor devenise indezirabil pentru puterea politică și a fost lichidat de oamenii Securității sau ai spionajului sovietic, cu atât mai mult cu cât, în cele zece zile în care a supraviețuit accidentului, Labiș ar fi afirmat (conform unor martori) că a fost împins sub roțile tramvaiului de o persoană pe care n-a putut-o identifica. - Octavian Soviany
157.66Lei
157.66Lei
Primești 157 puncte
În stoc
Comandă până la 15:00:
Estimare livrare mâine, 17 aprilie
Descrierea produsului
Pachetul conține 6 cărți:
• Poezii - George Bacovia (206 pagini)
• Poezii - George Coșbuc (256 pagini)
• Poezii. Suvenire și impresii, Meditații și elegii, Epistole și satire, Fabule - Grigore Alexandrescu (184 pagini)
• Poezii - Octavian Goga (192 pagini)
• Poezii. Proză. Traduceri - Ștefan Octavian Iosif (208 pagini)
• Poezii - Nicolae Labiș (240 pagni)
Poezii - George Bacovia
O infernală combustie internă a unei lumi mistuite de suferință se relevă într-o viziune plutonică, scrutătoare de abisuri, unind reveriile htoniene ale voinței (răzbunare, revoltă, vizionarism), năzuința eliberării de sub tirania nopții (mesianismul), cu turbulența vulcanică a apei violente și puterile focului purificator. Sub aspectul de poezie socială, patriotică sau politică, numai aparent limitată la situația Ardealului de până la 1918, stă aprins rugul unui vizionarism ce răsfrânge suferința asupra întregului univers. În ceea ce are mai durabil și mai profund, poezia lui Octavian Goga descinde din zona plutonicului eminescian, de unde „auzi eterna lumilor durere” (ca în poemul Înviere din volumul Ne cheamă pământul). - Ion Simuț
Poezii. Proză. Traduceri - Ștefan Octavian Iosif
• Poezii. Suvenire și impresii, Meditații și elegii, Epistole și satire, Fabule - Grigore Alexandrescu (184 pagini)
• Poezii - Octavian Goga (192 pagini)
• Poezii. Proză. Traduceri - Ștefan Octavian Iosif (208 pagini)
• Poezii - Nicolae Labiș (240 pagni)
Poezii - George Bacovia
Provocările venite în ultimul timp din câmpul literar românesc au modificat substanțial lectura textelor scriitorilor moderni. În colecția Literatura română modernă sunt „arhivate” contribuțiile unor participanți majori la schimbarea de discurs literar. Încercăm astfel să adresăm o invitație elevilor și profesorilor de a căuta să înțeleagă mizele și subtextul unei schimbări de paradigmă literară.
Prima jumătate a secolului XX a fost dinamizată de diferitele experiențe artistice românești și europene, cu structuri complicate, cu un limbaj înnoitor, cu problematizări filozofice, cu o tehnică modernistă de compoziție. În acest climat literar se afirmă, cu originalitate, Bacovia, un poet simbolist, dar cu „sensibilități expresioniste (cu deschidere spre metafizic)”, cum îl numește Ion Simuț. - Lucian Pricop
Bacovia se bucură de rarul privilegiu al originalității: de n-a creat poezia de atmosferă, a întrebuințat-o cu înlăturarea atât de completă a oricărui alt artificiu poetic, încât s-a confundat cu ea. Există, în adevăr, o atmosferă bacoviană: o atmosferă de copleșitoare dezolare, de toamnă cu ploi putrede, cu arbori cangrenați, limitată într-un peisaj de mahala de oraș provincial, între cimitir și abator, cu căsuțele scufundate în noroaie terne, cu grădina publică răvășită, cu melancolia caterincilor și bucuria panoramelor, în care „prințese oftează mecanic în racle de sticlă”. - Eugen Lovinescu
Poezii - George Coșbuc
Poezii. Suvenire și impresii, Meditații și elegii, Epistole și satire, Fabule - Grigore Alexandrescu
Clasic dintre cei ce fură dispensa și, netăgăduit, cel mai mare dintre poeții noștri dinainte de Eminescu, Grigore Alecsandrescu este atât de frecvent în conștiința oricărui cititor de poezie românească, încât evocarea personalității și operei lui se poate dispensa de incidentele festive ale calendarului, ca și de stiharele ceremonialului de circumstanță. Deoarece nimic din ceea ce a vibrat la timpul său, din poemele lui, fie din cele autobiografice, familiare sau de iubire, fie din cele eroice sau sociale, fie din cele alegorice sau satirice, nu și-a pierdut nici ingenuul fior intim, nici vastul orizont umanitar, nici finul ascuțiș al ironiei caustice. - Perpessicius
Poezii - Octavian Goga
Poezii - George Coșbuc
Multe din poeziile lui Coșbuc debutează cu o atentă enumerare a circumstanțelor. Nimic nu este întâmplător: oamenii, natura întreagă colaborează la realizarea unui decor și a unei stări de spirit, care anunță de fiecare dată ceva important. George Coșbuc regizează, cu atenție și subtilitate, fascinantul spectacol al vieții, al existenței tuturor, punând accentul pe momente pe care, de multe ori, cititorii nu sunt capabili să le vadă tocmai din cauza „evidenței” lor. Obișnuiți să vadă în Coșbuc un poet al țărănimii, un cântăreț al neamului, un autor de imnuri adresate naturii sau vitejiei unor eroi, cititorii români sunt adeseori sclavii unor prejudecăți, nefiind capabili să caute, să aplice poeziei un alt registru de lectură decât cel care le-a fost oferit, la un moment dat. Considerat de unii un poet desuet, Coșbuc ar putea fi re-valorizat, cel puțin la nivelul unei lecturi non-savante, prin apetenta sa deosebită pentru spectacol, pentru capacitatea sa de punere în scenă a imediatului, a faptului divers, a trăirii simple. - Lucian Pricop
La apariția în 1893 a primului său volum de versuri, Balade și idile, Coșbuc era deja un creator ajuns la maturitatea expresiei poetice. Siguranța tonului completează gustul pentru mentalități tradițional-rurale sau, mai exact, folclorice, pe care le „prelucrează stilistic”. De aici izvorăște autenticitatea vocii sale, un nou clasicism, de nuanță populară. Un alt Coșbuc citim în paginile de inspirație istorică. Totuși, dacă reintrăm în analiza funcției socio-politice a literaturii, este evident că mitizarea patriotică și nu recuperarea unui fior național este miza autorului Cântecelor de vitejie. - Lucian Pricop
Poezii. Suvenire și impresii, Meditații și elegii, Epistole și satire, Fabule - Grigore Alexandrescu
Clasic dintre cei ce fură dispensa și, netăgăduit, cel mai mare dintre poeții noștri dinainte de Eminescu, Grigore Alecsandrescu este atât de frecvent în conștiința oricărui cititor de poezie românească, încât evocarea personalității și operei lui se poate dispensa de incidentele festive ale calendarului, ca și de stiharele ceremonialului de circumstanță. Deoarece nimic din ceea ce a vibrat la timpul său, din poemele lui, fie din cele autobiografice, familiare sau de iubire, fie din cele eroice sau sociale, fie din cele alegorice sau satirice, nu și-a pierdut nici ingenuul fior intim, nici vastul orizont umanitar, nici finul ascuțiș al ironiei caustice. - Perpessicius
Poezii - Octavian Goga
O infernală combustie internă a unei lumi mistuite de suferință se relevă într-o viziune plutonică, scrutătoare de abisuri, unind reveriile htoniene ale voinței (răzbunare, revoltă, vizionarism), năzuința eliberării de sub tirania nopții (mesianismul), cu turbulența vulcanică a apei violente și puterile focului purificator. Sub aspectul de poezie socială, patriotică sau politică, numai aparent limitată la situația Ardealului de până la 1918, stă aprins rugul unui vizionarism ce răsfrânge suferința asupra întregului univers. În ceea ce are mai durabil și mai profund, poezia lui Octavian Goga descinde din zona plutonicului eminescian, de unde „auzi eterna lumilor durere” (ca în poemul Înviere din volumul Ne cheamă pământul). - Ion Simuț
Poezii. Proză. Traduceri - Ștefan Octavian Iosif
Adevarata placă turnantă a poeziei noastre de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, Iosif a putut fi considerat modernizatorul la noi al baladei romantice germane, care a ajuns (și pe această cale) la Radu Stanca și St. Aug. Doinas. În Istoria lui, I. Negoitescu citează Clopotele din Nürnberg, o poezie scrisă în 1911, după o călătorie în Germania (cum aflăm din scrisoarea pe care poetul o adresează editorului său, Emil Cioflec).
Criticului i se pare că poezia „sună a bune traduceri din vechiul lirism german“ și că Radu Stanca „va realiza baladismul său superior“, „pornind de aici“. Doinas a cunoscut și comentat unele din traducerile lui Iosif, e drept, pe cele din Shakespeare. [...] Traducerile sunt excepționale. Nimeni înainte de Ion Pillat n-a tradus mai mult și mai divers. - Nicolae Manolescu
Poezii - Nicolae Labiș
La 15 ani, Labiș era deja un poet cunoscut, invitat să participe la Congresul Tinerilor Scriitori de la Iași, iar în 1952 era admis la cursurile faimoasei Școli de Literatură. Anumite gesturi de frondă, care au fost catalogate de conducerea Școlii drept abateri de la morala comunistă și de la disciplină și l-au adus în 1955 să fie aproape de excluderea din Uniunea Tineretului Muncitor, n-au făcut decât să sporească legenda. Acreditată și de mărturiile unor apropiați, s-a pus astfel în circulație imaginea unui Labiș rebel, potențial oponent al regimului comunist, imagine greu de susținut cu argumente temeinice, dar și greu de infirmat (căci manifestările anti-regim ale poetului n-au fost publice niciodată, în timp ce poezia sa e pe linia ideologiei comuniste, în legătură cu justețea căreia Labiș nu a manifestat îndoieli). Iar sfârșitul prematur al poetului, strivit de un tramvai la 21 de ani, în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, a împins legenda până la ultimele ei consecințe. S-a speculat ideea că tânărul scriitor devenise indezirabil pentru puterea politică și a fost lichidat de oamenii Securității sau ai spionajului sovietic, cu atât mai mult cu cât, în cele zece zile în care a supraviețuit accidentului, Labiș ar fi afirmat (conform unor martori) că a fost împins sub roțile tramvaiului de o persoană pe care n-a putut-o identifica. - Octavian Soviany
Poezii - Nicolae Labiș
La 15 ani, Labiș era deja un poet cunoscut, invitat să participe la Congresul Tinerilor Scriitori de la Iași, iar în 1952 era admis la cursurile faimoasei Școli de Literatură. Anumite gesturi de frondă, care au fost catalogate de conducerea Școlii drept abateri de la morala comunistă și de la disciplină și l-au adus în 1955 să fie aproape de excluderea din Uniunea Tineretului Muncitor, n-au făcut decât să sporească legenda. Acreditată și de mărturiile unor apropiați, s-a pus astfel în circulație imaginea unui Labiș rebel, potențial oponent al regimului comunist, imagine greu de susținut cu argumente temeinice, dar și greu de infirmat (căci manifestările anti-regim ale poetului n-au fost publice niciodată, în timp ce poezia sa e pe linia ideologiei comuniste, în legătură cu justețea căreia Labiș nu a manifestat îndoieli). Iar sfârșitul prematur al poetului, strivit de un tramvai la 21 de ani, în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, a împins legenda până la ultimele ei consecințe. S-a speculat ideea că tânărul scriitor devenise indezirabil pentru puterea politică și a fost lichidat de oamenii Securității sau ai spionajului sovietic, cu atât mai mult cu cât, în cele zece zile în care a supraviețuit accidentului, Labiș ar fi afirmat (conform unor martori) că a fost împins sub roțile tramvaiului de o persoană pe care n-a putut-o identifica. - Octavian Soviany
Detaliile produsului
