Pachet 8 cărți: Forma mentis

 

Deși promovează o morală rigidă, aproape matematică, cu mult diferită de morala creștină fundamentată pe relația de iubire între om și Dumnezeu, om și semeni, confucianismul numără peste 200 de milioane de adepți, mai ales în China, Coreea și Japonia. Ceea ce-i leagă pe membrii acestei comunități nu este atât dimensiunea religioasă a acesteia, cât cea morală și etică, care este un element de identitate a societății chineze contemporane. De altfel, cercetări la granița între psiho-sociologie, istorie a mentalităților, științe politice, geopolitică și economie explică instrumentalizarea confucianismului.

Un fel de încercare de sincronizare cu modernitatea printr-o întoarcere la trecut, mai exact la Confucius. Nu e aici vreun paradox, ci chiar o nepotrivire în reabilitarea filosofului antic pe care partidul unic l-a văzut, preț de mai bine de jumătate de secol, ca pe o forță reacționară; acum cincizeci de ani, chinezii erau îndemnați (constrânși e termenul corect) să evacueze din limbajul curent numele lui Confucius. Azi, confucianismul a reintrat în lexicul uzual și a derivat astfel ceea ce politologii numesc: noul confucianism; acesta a devenit temă de celebrare publică pentru prima dată, după 90 de ani, în 2010. - Lucian Pricop

 

 

Cele două texte care formează prezentul volum sunt realizate într-o relativă autonomie. În orice caz, autorii lor (Friedrich Nietzsche și Arthur Schopenhauer) nu au avut în intenție asocierea într-o carte unică; apropierea, inspirată de gândirea dialogică a acestora (Schopenhauer educator, aparținând lui Nietzsche, și Arta de a fi fericit, aparținând lui Schopenhauer), a trebuit să respecte canonul editorial și să plaseze drept introducere studiul lui Nietzsche. De altfel, aceasta este și organizarea pe care am gândit-o pentru colecția Forma mentis: punerea împreună, uneori dialectică, a două texte a căror independență favorizează pluralitatea argumentelor. Suntem, astfel, într-un algoritm de tip paraconsistent, unde nu importă valabilitatea absolută a soritului, ci geometria variabilă a argumentației.

 

 

Ultima carte publicată antum de Descartes, Les passions de l’âme (1649), este rodul întregii sale filosofii. Acest tratat, un rezumat al biologiei carteziene, este orientat spre o înțelegere medicală concretă a elementelor de psihofiziologie. Totuși, alături de observațiile științifice, Descartes nu ezită să adauge notații a căror finețe aforistică a fermecat saloanele aristocratice, dar și viața culturală modernă și contemporană. Concluziile științifice, morale și metafizice sunt îmbogățite cu experiența vieții trăite integral, care face din această carte, scrisă pentru tânăra prințesă Elisabeta a Boemiei, modelul de lucrare științifică accesibilă publicului larg.

 

 

Surprinzător cât de relevantă este și astăzi experiența umană și spirituală a acestui mare gânditor, născut în zorii creștinismului și care l-a descoperit pe Hristos înlăuntrul căutărilor sale. Trecând dincolo de cadrul unui sistem filosofic și îndreptându-și curiozitatea către două dintre elementele importante ale ființării creștine, Facerea și Timpul, Augustin este „intuitiv și poet vizionar“. El scrie parcă pentru omul de azi care trăiește în această lume pipernicită, indiferentă la orice transcendență, și totuși pentru omul care are șansa de a-și recăpăta demnitatea creștină.

 

 

A reciti textul lui Nietzsche înseamnă a asista la un proces de schimbare a stării de agregare a discursului filozofic și a trăi fiecare paragraf cu intensitatea emoțiilor poetice. Tocmai de aceea, Nietzsche e fie un antinaționalist german, fie un filosemit, fie părintele fondator al extremismului naționalist.

 

 

Actul religios este un proces psihic cu raportare înspre absolut.

 

Parte din cursul de Filozofia religiei al profesorului Nae Ionescu, mai precis, un fragment din cea de-a treia lecție, acest text arată gradul de familiaritate al lumii academice interbelice din București cu ideile simmeliene pe cale de clasicizare - încă de la acea vreme - în spațiile german și nord-american.

 

 

Tao Te Ching, datând din secolul al VI-lea î.Hr., este un text clasic al taoismului filosofic, care a influențat profund toate sistemele de gândire și religiile Chinei. Acest text de numai 5000 de caractere a cunoscut o popularitate globală, fiind tradus în majoritatea limbilor. În urma răspândirii Tao Te Ching pe durata a două milenii și jumătate, a ieșit la iveală faptul că Lao Tse este asemenea unui „fluviu care adună apele culturii orientale și occidentale, devenind o comoară a înțelepciunii lumii și că influența sa trece de la cercurile academice la societate, de la teorie la viața oamenilor de toate zilele. - Su Yan

 

Cele trei părți care alcătuiesc această carte sunt pentru întâia dată așezate în același volum. În acord cu structura colecției Forma mentis, am plasat drept introducere un capitol din cartea lui Max Weber, Confucianism și taoism, iar pe post de postfață un fragment din studiul lui René Guénon, Taoism și confucianism.

 

 

Thoreau, prin Walden, vine să arate toate câștigurile care derivă dintr-o viață minimalistă. Mai exact, ne arată cum, renunțând să alergăm după inutil, obținem esențialul: mai mult timp pentru noi, mai mult din viața noastră trăită intens și deliberat de către noi. - Silviu Reut