Pierderea ambiguă

Ce se întâmplă atunci când cineva drag este prezent și absent în același timp? Când nu știm dacă o persoană dispărută se va întoarce, când divorțul schimbă granițele unei familii sau când boala Alzheimer îi lasă pe cei dragi alături de noi, dar îi transformă profund?

 

Premisa fundamentală a teoriei dr. Pauline Boss este simplă, dar profundă: pierderea ambiguă este forma de pierdere care provoacă cel mai intens stres. Spre deosebire de moarte, care este însoțită de o confirmare oficială, de ritualuri comunitare și de un doliu recunoscut social, pierderea ambiguă nu oferă niciunul dintre aceste repere. Nu poate fi soluționată, creează o confuzie de lungă durată cu privire la cine mai face sau nu parte dintr-o familie ori dintr-o relație și blochează procesul de doliu. Există două forme principale ale acestei pierderi: pierderea ambiguă fizică, în care persoana este absentă fizic, dar prezentă psihologic - cum se întâmplă în cazul soldaților dispăruți în misiune, al victimelor dezastrelor sau al persoanelor dispărute - și pierderea ambiguă psihologică, în care persoana este prezentă fizic, dar absentă psihologic, ca în cazul bolii Alzheimer, al dependenței, al bolilor psihice cronice sau al leziunilor cerebrale.

 

Pierderea ambiguă nu promite soluții simple. Ne arată, în schimb, cum putem învăța să trăim cu incertitudinea fără să rămânem prizonierii ei: să acceptăm contradicțiile, să găsim sens în pierderile suferite, să păstrăm speranța și să mergem mai departe chiar și atunci când răspunsurile lipsesc.

 

O carte profund umană despre doliu, reziliență și viața trăită în absența certitudinilor.

 

O lectură esențială care dă glas pierderii cel mai greu de exprimat... aceea în care absența și prezența se împletesc, iar cuvintele de rămas-bun rămân nerostite. Psihoterapeuta Pauline Boss ne ajută să înțelegem durerea de a pierde pe cineva care este încă aici sau de a păstra aproape pe cineva care nu mai este lângă noi. Și ne arată cum putem continua să trăim, să iubim și să găsim sens chiar și atunci când întrebările noastre rămân fără răspuns. - Gáspár György, psihoterapeut relațional și autorul cărții Suflete de sticlă

 

Această carte, bazată pe o îndelungată practică a autoarei în psihoterapie, este o remarcabilă demonstrație a ajutorului dat celor care se confruntă cu o pierdere ambiguă. Introdus în 1970 de autoare, acest concept se referă la ruptura relațională fizică sau psihologică care devine o traumă cronică complexă pentru un individ și familia sa. Este acel doliu înghețat, când dispariția cuiva drag nu are rezolvare certă, nu este validată din exterior ca în cazul unei morți obișnuite. Există două tipuri de pierdere ambiguă - dispariții de soldați în războaie, răpiri, adopții, dar și boli mentale insuportabile -, descrise de autoare folosind o cazuistică bogată. Prezența și absența fizică sau psihologică a cuiva drag duc la o stare de depresie și suferință însoțită de dorința acută de rezolvare. Autoarea pledează pentru găsirea unui sens al traumei, care susține reziliența celor traumatizați: „Dacă oamenii nu rezolvă sentimentele de pierdere ambiguă - pierderea incompletă sau incertă - ... moștenirea acestui doliu înghețat poate afecta urmașii timp de generații întregi, amplificându-se pe măsură ce au loc și alte pierderi.” - Aurora Liiceanu, doctor în psihologie și autoarea cărții Relații eșuate

 

„Există pierderi care nu au un final clar. Uneori, persoana este absentă fizic, dar rămâne prezentă psihologic – precum copilul dat spre adopție, soldatul declarat dispărut în misiune, persoana dragă dispărută fără urmă sau tatăl divorțat care nu mai locuiește împreună cu copiii săi. Alteori, persoana este prezentă fizic, dar absentă psihologic – precum mama care se pierde treptat din cauza bolii Alzheimer, fratele a cărui viață este dominată de alcoolism sau partenerul care, deși este alături de noi, a devenit emoțional indisponibil. În toate aceste situații, pierderea rămâne fără o încheiere clară, iar omul care suferă poate rămâne prins între speranță și acceptare. Doliul ambiguu ne învață să recunoaștem și să acceptăm această pierdere, să facem loc emoțiilor contradictorii, să ne reconstruim viața în jurul unei realități schimbate și să păstrăm speranța chiar și atunci când nu avem toate răspunsurile. - Sorina Petrică, psihologă și psihoterapeută

 

Veți continua să vă gândiți la problemele discutate în această carte mult timp după ce o veți fi închis [...] Valoarea cărții stă în faptul că dă un nume unei forțe cu care mulți dintre noi ne vom confrunta [...] și oferă povești personale bazate pe 20 de ani de interviuri și cercetare. - Pamela Gerhardt, The Washington Post

 

O carte înțeleaptă, destinată să devină un clasic. - Constance R. Ahrons, autoarea The Good Divorce

 

O carte puternică și vindecătoare. - Kathy Weingarten, PhD, The Family Institute of Cambridge, Harvard Medical School

 

Pătrunzătoare, practică și reconfortant de lipsită de jargon psihologic. - Kirkus Reviews

Traducere din limba engleză de Diana Ciornenschi.