Astazi, cand articolele de calatorie rar sunt altceva decat evocarea unor sejururi fascinante in hoteluri luxoase, Catalin Vrabie este mai degraba interesat de „viata din calatorii". Lucrarile din seria “Pierdut prin lume” duc cititorul din deserturile iraniene si cele indiene - strabatute atat pe spinarea unei camile, cat si pe jos, pana pe cele mai inalte trecatori himalayene. El reuseste, totodata, sa ne poarte atat prin junglele urbane ale marilor metropole - pe care le strabate pe bicicleta, in ricsa sau pe motocicleta, cat si prin cele naturale, unde este leganat fie de mersul lent al elefantilor - precum s-a intamplat in junglele nepaleze, fie de valurile maritime sau fluviale - precurn cele intalnite in delta Mekong-ului din Vietnam.
Autorul este cadru didactic universitar, doctor in stiinte si este pasionat de aventura si calatorie. El spune ca intregul glob pamantesc este ca un puzzle si fiecare destinatie pe care o atingi este o piesa componenta a sa. A vizitat si a scris jurnale de calatorie despre India, Iran, Nepal... iar astazi ne poarta alaturi de el in aventura pe care a trait-o in Vietnam si Cambodgia, unde a plecat, ca de obicei, singur pentru mai bine de o luna. Ce-si doreste prin aceste imersiuni in cultura, traditia si istoria locurilor? Sa cunoasca localnicii si sa le inteleaga modul de viata
Fragment din volum:
“Sunt, oarecum, surprins de faptul ca taximetristii ma abordeaza cu intrebari in rusa, meniurile din restaurante sunt in rusa — unele din ele au firma scrisa in rusa, pe strada se vorbeste, ghiciti in ce limba! Rusa, fireste! Unde-i Rusia si unde-i Vietnamul? In fine, in secolul vitezei, distantele nu se mai masoara in km... dar tot interesant mi se pare! Nu ma asteptam ca aceasta zona sa fie atat de atractiva pentru turistii rusi. In mod cert, insa, si nu e nevoie sa ma uit prea atent, acestia sunt din categoria rusilor snobi... Daca in Sihanoukville, Cambodgia, am zis ca ma simt ca la Costinesti... acum parca sunt la Mamaia, doar ca undeva pe teritoriu Rusiei. Nu-mi gasesc locul aici!
Maine vreau sa plec spre Buon Ma Thuot, capitala cafelei din Vietnam.
17:19
Dupa cateva plimbari in sus si-n jos prin orasul care ma gazduieste acum, mi-am dat seama, din nou, ca nu ofera mare lucru celor ca mine — cu exceptia scufundarilor, evident. Daca veneam pentru plaja si baie in apele linistite ale Marii Chinei de Sud din Oceanul Pacific, era minunat... liniste, nu foarte aglomerat - unele zone ale plajei, care are nu mai putin de sase km lungime, sunt complet nepopulate. Cu alte cuvinte, este o statiune pentru oameni linistiti! Eu, insa, ma plictisesc repede si nu-mi place sa stau prea mult intr-un loc... asa ca abia astept sa beau cafeaua de care vorbeau amicii mei!
18:41
„Frying Nemo" — ce imaginatie interesanta au unii! Asa se numeste restaurantul unde voi lua cina. Cine stie, poate-l gasesc chiar pe eroul din film!
20:01
Imi petrec seara alaturi de Sarah si Nick, care va spuneam ca si-a mai platit inca doua zile de scuba — de fapt, a profitat de ocazie ca sa faca si cursurile de scuba pentru a-si lua brevetul Open Water Diver. Particip astazi, fara a fi sperat, la un curs teoretic de scuba afland, astfel, cate tipuri de scufundari sunt si care sunt riscurile si placerile pentru fiecare dintre acestea."
