Pisicuta alba ca zapada

Bel se teme sa petreaca zilele ramase pana la Craciun cu bunica ei la Casa Stejarul, un camin de batrani aflat intr-o casa victoriana. Conacul e frumos, dar straniu, iar fotografia fetitei care a locuit demult acolo o nelinisteste. Intr-o noapte, Bel vede in gradina o pisica alba si se ia dupa ea. Insa dincolo de padurice e o alta lume, o lume de demult, care pare ca o asteapta...
 

PRIMA MEA LECTURA 

Aceasta colectie este dedicata tinerilor cititori pasionati de lectura. Textele ilustrate si adaptate la nivelul de intelegere al copiilor de varsta scolara ofera o lectura accesibila si antrenanta, cu ajutorul careia pot fi exersate fara niciun fel de dificultate abilitatile de citire.

 

Seria "Rubin", din care face parte si cartea de fata:

• Naratiune cu un nivel de complexitate mai ridicat, din literatura moderna si contemporana

• Romane de mici dimensiuni, pentru pasionatii de lectura

Fragment din volumul "Pisicuta alba ca zapada" de Holly Webb:

 

    „O raza de lumina patrundea prin deschizatura usii, pe care, la rugamintea ei, bunica o lasase intredeschisa. Intunericul din camera se diluase, preschimbandu-se in cenusiu. Putea distinge conturul intunecat al mobilei si locul in care isi pusese rucsacul — pe comoda. Nici urma de miscari ciudate sau de zgomote neobisnuite. Totul fusese doar in imaginatia ei. Bunica fredona mai departe colinde de Craciun si, uneori, canta cu voce tare, cand isi amintea versurile. Era placut. Linistitor. Bel inchise ochii, apoi ii deschise si ii inchise din nou, dupa care se facu ghem sub plapuma.

    Cand se trezi, i se paru ca ceva se schimbase, dar nu isi dadea seama ce. Era imposibil sa fi fost miezul noptii, deoarece camera era scaldata chiar daca fereastra era foarte mica. Totul 

incremenise si se cufundase liniste profunda.

    Bel se dadu jos din pat si se duse sa vada, ce facea bunica. Uitase sa-si ia ceasul de acasa si nu-si dadea seama daca se facuse ora sa se trezeasca. Daca, o gasea pe bunica dormind, avea sa, se strecoare camera, sa citeasca.

    Isi trase peste camasa de noapte jacheta tricotata de bunica si porni tiptil spre sufragerie. Pe drum, se opri deodata si sari in sus de bucurie. Ninsese. Alerga spre usile cu geam sa vada mai bine. Zapada care se adunase acolo ii ajungea lui Bel pana, la genunchi, iar curtea era complet alba. Sub mantia groasa de nea, contururile erau neclare si ciudate. Desi isi lipise nasul de geam, Bel recunostea cu greu formele.”