Suflet nomad, din toate aeeste Poeme de lubire, asa cum ii place sa se autocaracterizeze, Stanomir Petrovici ar dori sa ilustreze ideea ca nu apartine unei elite sau unei caste de initiati. Ea nefiind un privilegiu nici macar a creatorului ei, decat in masura in care se implica pasional si emotional, reusind, in deriva, sa impun literaturii un model propriu de sensibilitate, sansa ei e insasi sansa vietii.

Definitia vietii poetului e insasi revelatia ei, cu conditia ca el, Poetul, sa se sustraga conventiei, chiar si atunci cand nu o mai poate, in nici un chip, evita. Stanomir Petrovici cultiva o poezie a observatiei directe care propune insa distantarea livrandu-ne o lirica unitara, legata de un prozaism aparent voit, dar care nu respinge sugestia aluziva, cu substrat cultural evident. - Theodor George Calcan