Din cuprins:
• Cap. I în care se va vedea că pe orice ar pune românul mîna, tot o p*** iese
• Cap. II în care se va vedea că nimic nu este mai plin de rîvnă şi mai greu de patimi decît p*** auctorială
• Cap. III în care se va vedea că există o întrebare la care nu se poate răspunde şi o dilemă din care nu se poate ieși: hermeneutica p**** sau hermeneutica p****?
• Cap. IV în care se va vedea că o P***postmodernă nu are nicio prejudecată spațio-temporală, că preferă sincronia diacroniei şi pe Einstein lui Newton
• Cap. V în care se va vedea că în orice poveste apar, la momentul potrivit, profeţi mincinoși, p***** şi zarafi ocazionali
• Cap. VI în care se va vedea că atunci cînd minerii răsădesc petunii, dacă Arta iese în stradă şi vrea să se angajeze la salubritate, din pricina cochetăriei şi a zorzoanelor provocatoare este luată drept prostituată şi o f*** oricine se nimereşte
• Un intermezzo: meditaţie în ceruri şi gîlceavă în balon sau despre chipurile amorului sacru
• Revenire la Cap. VII în care se va vedea că babele estete sînt la locul lor şi în care apar, pe neaşteptate, trunchiul văduvei, duduia barocă şi prezervativul săltăreţ
• Cap. VIII în care se va vedea că adevărata realitate este ficțiunea, iar Istoria este o tristă născocire a unor povestitori fără imaginație
• Cap. IX în care se va vedea că P*** iese temporar din prim-planul poveştii, că între logică şi adevăr nu este nicio legătură, dar între drona costobocă şi lumea cucuteniană există o legătură tainică
• Cap. X în care se va vedea că Multiversul există, că nenumăratele existențe se intersectează, comunică între ele, se substituie şi prin radiațiile cosmice de fond se f** reciproc
• Cap. XI în care se va vedea că nici moaştele nu mai sînt ce au fost odată, că strigoii istoriei bîntuie în libertate, iar contemporaneitatea se f*** singură
• Cap. XII în care se va vedea că lumile se despart iarăşi, că istoria este plină de molime și că nu este nimic mai potrivit pentru o f***** în masă decît organizarea unei pandemii proaspete