Punci cu porunci

   Revelion. Consilierul secret in treburi vrajitoresti Beelzebub Erezinus si a sa tante, vrajitoarea experta in chestiuni financiare Tyrannja Vamperl, au o problema. Nu si-au realizat planul anual la capitolul „Fapte rele“ si a venit scadenta; iata ca acum se afla, in adevaratul sens al cuvantului, in ceasul al doisprezecelea! Doar un plan scelerat ar mai putea sa-i ajute, in ultima clipa, sa-si recupereze intarzierea...

   „S-ar putea ca, dintre toate cartile mele, aceasta sa fie cea mai vesela.“ - Michael Ende
    Fragment din romanul "Punci cu porunci" de Michael Ende:

    ”Beelzebub Erezinus si Tyrannja Vamperl se adusesera unul pe altul, din proprie initiativa, intr-o situatie fara iesire. Cand magicianul a propus ca ar fi cazul sa-si dea frau liber gandurilor pentru a se destinde putin, cocea, de fapt, in minte un plan pervers. Voia s-o ia prin surprindere pe Tante Tyrannja, care habar n-avea ce i se pregatea. Punciul cu porunci era gata, de-aceea acum se putea lipsi de ajutorul ei. A decis deci s-o excluda din joc, ca sa pastreze doar pentru el teribila putere a bauturii magice. Dar bineinteles ca si Tyrannja intrase doar aparent in jocul de-a armistitiul, exact cu aceeasi intentie. Si ea socotea ca, in sfarsit, venise momentul sa se debaraseze de nepotul ei.
    Inca o data si-au adunat, in aceeasi clipa, toate fortele magice, incercand cu ajutorul privirii vrajite sa se transpuna reciproc intr-o stare de totala imobilitate. Sedeau unul in fata celuilalt si se fixau cu privirea. Intre ei izbucnise o lupta surda, inspaimantatoare. Dar curand se dovedi ca amandoi erau la fel de puternici in vointa lor de fier. Au stat asa, fara sa schimbe un cuvant, fara sa se miste si sudoarea le siroia, din cauza concentrarii, pe obraz. Niciunul nu-l scapa pe celalalt din ochi. Amandoi se hipnotizau neintrerupt cu toata forta de care erau capabili.
    O musca grasa, care se hotarase sa hiberneze pe una dintre politele pline de praf, se trezi brusc si incepu sa bazaie prin laborator. Simtise ceva care o atragea ca o raza taioasa de lumina. Dar nu era o lumina, ci razele paralizante din ochii vrajitoarei si ai magicianului care palpaiau incoace si incolo ca niste enorme descarcari electrice. Bietul bazaitor nimeri drept in centrul orgiei si cazu pe loc pe podea cu un zgomot abia auzit, incapabil sa-si mai miste vreun piciorus. Si asa ramase pentru tot restul scurtei sale vietii.
    Dar nici Tante si nici nepotul nu mai reuseau, la un moment dat, sa se miste. Tocmai cand hipnotismul le mergea struna, fiecare a cazut victima hipnozei celuilalt. Si, fireste, tocmai de-aceea acum nici nu mai puteau sa inceteze sa se hipnotizeze reciproc.”