Pustia, cetatea lui Dumnezeu

Pentru Ortodoxie, monahismul a fost dintotdeauna inima si cuvant. Rugaciune pentru intreaga lume, marturisire a adevarului. Coloana vertebrala ce nu se frange si totodata vorba de mangaiere. Prin prigoane si erezii, infruntand toate rasturnarile de valori si pierderea simtului vesniciei, adevaratul calugar ramane stalp de foc, reper al vesniciei in pustia acestei lumi.
In inima pustiei, Sfinti ale caror nume sunt sinonime cu idealul au ridicat o cetate fara asemanare. Cetatea Duhului. Cetatea adevarului trait maximal. Cititi aici despre pustia lui Antonie, Macarie, Arsenie, Sisoe si Visarion. Pustia lui Eftimie si a lui Sava... a celor Mari. Porniti cu Derwas J. Chitty intr-o calatorie fascinanta de la convertirea imparatului Constantin la cucerirea araba, pentru a afla de unde a pornit totul, intr-o carte unica despre: Parintii pustiei, legendarele manastiri din Pustia Egiptului, din Sinai si din Palestina, vremurile, ce astazi ni se par de necrezut, ale minunilor si sfinteniei.
PUSTIA – CETATEA LUI DUMNEZEU
Nu despre „undeva, candva”. Despre ceea ce este sau ar trebui sa ne fie intotdeauna aproape. Despre temeiuri. Despre traditie. Despre lucrurile in care putem afla intotdeauna un sprijin.