Qpoem. Orașul alb

Ioan Barb (n. 5 noiembrie 1960, in Calan, Hunedoara) profeseaza avocatura si este director fondator al revistei de literatura si arta "Algoritm literar" din Hunedoara. Locuieste in Calan. Publica poezie si proza in principalele reviste literare din tara. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. Membru al cenaclului Qpoem din 2015. Carti publicate: "Tacerea ca o flacara", poeme, Editura Calauza, Deva, 1998 (debut); "Picatura de infinit", poeme, Editura A.T.U., Sibiu, 2010; "Sub via fiintei plang strugurii", poeme, Editura A.T.U., Sibiu, 2010; "Babilon", poeme, Editura Brumar, Timisoara, 2011; "Sabatul interior", poeme, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011; "Ostatec in cer" (antologie de poezie), Editura Tipo Moldova, Iasi, 2012; "Orasul scufundat", proza, Editura Cenaclul de la Paltinis, Sibiu, 2012; "Meditand inchis in ochiul ciclopului", poeme, Editura Brumar, 2013; "Dumnezeul din paharul cu votca", proza, Editura Tritonic, 2016.

Nostalgiile pitoresti si culturale ale lui Ioan Barb sunt deja marca inregistrata. Aceste picturi in alb constituie o inovatie si nu au nimic in comun cu vechea tehnica chineza a pictarii vidului. Albul aici este un fel de zahar tos presarat peste memorii ce mixeaza macroistoria cu istoria mica. Vagul patriarhal si locul comun repeta maniera lui st. O. Iosif, dar bogatia detaliilor si a particularitatilor rastoarna seva contemporana in texte. Ochiul sufletului este vulturesc la poet - el scoate la lumina o lume de muzeul satului peste care s-au abatut tot felul de anomalii: a cocsului, a funinginii, a educatiei patriotarde etc. Orasul alb este, de fapt, Streiul innegrit de industrie, dar imaculat in amintirile copilului ce oscila intre sat si fabrici. Un volum document, asadar. - Felix Nicolau

Fragment din volumul de poeme "Qpoem - Orasul alb" de Ioan Barb:

"frigurile din iarna aceea

Fusesem bolnav de plamani
mama a intins rufe umede pe sfoara
deasupra sobei sa-mi stampere zapusala
umbrele alunecau de pe peretii umezi
si-mi racoreau gandurile
pomii cocosati de sub fereastra
se uitau la mine duiosi
Iisus trecea pe ulita
l-am zarit printre ulucii tristi
sub geam chemandu-ma
era copil de seama mea

se auzeau colindatori
cai nechezand
boii lingeau cerul aburit de ger
in suflet mi se deschidea un geam
noaptea imi sufla in pumni
Iisus trecea pe ulita cu pasi domoli
in casa era forfota
mama ne canta
gerul se topea in colaci
chipul ei alb
printre taciunii tremurand
era singura icoana"