Rabatabil la cerere

Eugenia Ţarălungă ştie să se joace cu cuvintele - precum cu nişte pietricele, sau grăunţe de nisip, sau chiar pietre preţioase sau stele. Ea este intrigată de golul cuvintelor şi, pentru a pătrunde misterul lor, le ciocneşte, încearcă să le spargă, le potriveşte în constelaţii organizate de hazard, jonglează cu oximoronul şi cu terţul inclus. Poemele sale sunt la frontiera între dadaism şi Urmuz, dar cu tonalitatea profetică a Sfântului Ioan Gură de Aur sau a unui Iov femeie. Bănuiesc chiar că Eugenia Ţarălungă jinduieşte după sfinţenie şi ar vrea să devină călugăriţă la Muntele Arhos, ceea ce, desigur, nu este cu putinţă, dar acest lucru nu este important: poezia transliterară a Eugeniei Ţarălungă merge în lumea de dincolo de cuvinte.

 

Dacă aş fi obligat să aleg câteva versuri, acestea ar fi: într-o viaţă de om / cea mai lungă călătorie este cea de la minte la inimă. / dar într-o viaşă de femeie?! Veţi găsi răspunsul în prezentul volum.

 

Acad. Basarab Nicolescu