Raniti

Razboiul mi-a rapit totul. Familia. Casa. Inocenta.
Intr-o tara devastata de conflicte armate si ruinata, o tanara orfana ca mine are foarte putine variante pentru a supravietui. De aceea, fac ceea ce fac ca sa traiesc, ca sa mananc, si ma straduiesc din rasputeri sa nu iau in seama pretul platit de sufletul meu. Inima imi este pustie, iar existenta, plina de durere.
Iubirea pare un lucru imposibil pentru mine.

Dar, totusi, intr-o zi, l-am intalnit pe EL.
Razboiul este iadul. Ca sa poti sa fii capabil de fapte care ti se cer sa le faci atunci cand esti la razboi, e nevoie sa-ti sacrifici o parte considerabila din insusi sufletul tau. Traiesti cu frica, traiesti cu vinovatie, traiesti cu cosmaruri. Daca n-ai trecut prin asa ceva, n-ai cum sa intelegi. Razboiul nu lasa loc pentru iubire, nu lasa loc pentru tandrete sau duiosie. Trebuie sa fii dur, impenetrabil, si pregatit pentru lupta in fiecare clipa a fiecarei zile. Doar pentru o fractiune de secunda daca-ti pierzi concentrarea, esti mort.

Acum, singura capabila sa-mi salveze viata este EA.

Fragment din cartea "Raniti" de Jasinda Wilder

"M-am ascuns intr-un ungher indepartat, asteptand sa inceteze impuscaturile, iar cand s-a oprit focul, am traversat in fuga strada spre locul unde se ascunsese, cu lacrimile uscandu-i-se pe fata. Nu era vatamat, si l-am tras spre mine cand au reinceput impuscaturile. Tinea ceva, un obiect pe care-l cuprindea intre genunchi si brate, si trupusorul ii tremura. Eu eram in spatele lui, incolacindu-i umerii cu bratele, tinandu-l cu degetele de maneci.

Un soldat american a trecut in pas alergator pe langa noi, cu pusca la ochi. S-a oprit, ne-a aruncat o privire, dar ne-a lasat balta si si-a continuat drumul, inaintand in salturi ca un caine salbatic, cu un evident aer amenintator din felul in care alerga, aplecat aproape de sol. Cand s-a oprit, Hassan s-a incordat, si am simtit ura clocotind in el. Ei i-au omorat pe mami si pe tati, asa ca-i uraste. E simplu, pentru el. Stiu, totusi, ca gloantele care le-au luat lor vietile ar fi putut, foarte lesne, sa fi fost de-ale noastre. Gloantele ratacite nu fac deosebirea dintre americani si irakieni. Ele nu cunosc decat carnea moale si sangele rosu. Cu toate astea, nu pot sa-i explic asa ceva lui Hassan, fiindca lui n-o sa-i pese. Nu pot sa-i explic de ce se omoara toti intre ei, din cauza ca eu insami nu stiu raspunsul. Irakul n-a fost niciodata un loc sigur, dar atunci cand au inceput sa cada bombele, facand prapad in departare si fulgerand ca focurile de artificii, a devenit si mai clar ce avea sa urmeze. Strazile s-au umplut de barbati inarmati, de tancuri, de camioane cu razboinici purtand keffiyeh, strangand arme in maini. S-a intamplat dintr-o-data, si n-a contenit.

Acum, moartea e pretutindeni in jur."

Citește mai mult

-7%

PRP: 33.50 Lei