Romanul Rdpit de pirati ne poarta, de aceasta data, prin Scotia secolului al XVIII-lea, tinut sfasiat de revolte antidinastice si de lupte intre clanurile rivale. In aceasta lume aspra va trebui sa-si croiasca un drum tanarul David Balfour of Shaws, tradat de propria familie, rapit de piratii care vor sa-1 vanda ca sclav, dar care cucereste, prin cinste si candoare, prietenia adevarata a unui viteaz proscris. Alaturi de acesta, se va maturiza si va reusi sa infranga dificultatile vietii, pentru a se intoarce, in cele din urma, si a-si revendica mostenirea.
Robert Louis Stevenson (1840-1894), cunoscut scriitor englez de romane de aventuri (Comoara din insula, Sageata neagra, Stapanul din Ballantrae), ne poarta, de aceasta data, prin Scotia secolului al XVIII-lea, taram sfasiat de revolte antidinastice si de lupte intre clanurile rivale.
Cartea contine si ilustratii alb-negru.
Fragment:Rapit de pirati ed.2014
Rapit de pirati ed.2014
" Nu mi-a fost usor sa imi prezint scuzele. I-am zis, si era adevarat, ca nu visasem niciodata ca ma va ridica la rangul de gentleman. Pe de alta parte, Neil, la randul sau, nu dorea sa-si prelungeasca intrevederea cu mine. Trebuia doar sa imi dea niste indicatii, nimic mai mult.
M-a indrumat sa trag in noaptea aceea la un han din Kinlochaline, sa traversez Morven-ul, in ziva urmatoare, catre Ardgour, iar noaptea sa trag la casa unuia, John of the Claymore, care ma astepta. in cea de-a treia zi urma sa trec lacul de la Corran, apoi pe cel de la Balachulish, si sa intreb dupa aceea incotro se afla locuinta lui James of the Glens, din Aucharn, in Duror of Appin.
Hanul din Kinlochaline era un loc urat si zgomotos, o cocina de porci plina de fum, de paraziti. Eram tare nemultumit de cest lucru si de indicatiile gresite primite de la Neil. Cu toate acestea, mi-am zis ca putea fi si mai rau...
in ziva urmatoare, dis-de-dimineata, am intalnit un om micut, voinic si serios, care mergea foarte incet, citind uneori dintr-o carte si punand degetul pentru a marca pasajul respectiv, imbracat decent, astfel ca parea un fel de cleric.
Mi-am zis ca era un alt catihet, dar cu totul diferit de orbul din Mull. Parea, intr-adevar unul dintre cei trimisi de Societatea din Edinburgh pentru Propagarea Credintei Crestine ca sa evanghelizeze locurile salbatice din nordul Scotiei.
Se numea Henderland. Vorbea asemenea celor din sudul tarii, iar eu ma plictisisem sa aud cum suna limbajul celor din nord. si, in afara de faptul ca proveneam din aceeasi regiune, am gasit ca mai aveam si alte puncte comune. Bunul meu prieten, pastorul din Essendean, tradusese in galeza un mare numar de imnuri si carti de rugaciune, pe care le folosea Henderland si le tinea la mare cinste. De altfel, chiar citea una dintre acestea in momentul cand ne intalnisem.
Nu i-am povestit despre treburile mele mai mult decat era intelept sa o fac. De altfel, faptul ca treceam prin Balachulish nu-i putea atrage prea mult atentia, spre deosebire de Aucharn sau Duror, care erau localitati mici si izolate si 1-ar fi pus pe ganduri.
El mi-a spus multe despre munca sa si oamenii in mijlocul carora propovaduia, despre calugari si iacobiti, despre imbracaminte si alte curiozitati din locuri si timpuri diferite. Vorbea destul de moderat, blamand uneori Parlamentul, mai ales pentru ca acesta formulase Actul Dezarmarii in asa fel, incat ii afecta mai mult pe cei care purtau costumele specifice regiunilor din nord decat pe cei care luptasera efectiv impotriva englezilor.
Echilibrul de care dadea dovada m-a facut sa-1 intreb despre Vulpoiul Rosu din tinutul Appin. Mi se parea firesc faptul ca stia multe despre un tinut prin care calatorise nu o data."
13.21Lei
13.21Lei
Primești 13 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Romanul Rdpit de pirati ne poarta, de aceasta data, prin Scotia secolului al XVIII-lea, tinut sfasiat de revolte antidinastice si de lupte intre clanurile rivale. In aceasta lume aspra va trebui sa-si croiasca un drum tanarul David Balfour of Shaws, tradat de propria familie, rapit de piratii care vor sa-1 vanda ca sclav, dar care cucereste, prin cinste si candoare, prietenia adevarata a unui viteaz proscris. Alaturi de acesta, se va maturiza si va reusi sa infranga dificultatile vietii, pentru a se intoarce, in cele din urma, si a-si revendica mostenirea.
Robert Louis Stevenson (1840-1894), cunoscut scriitor englez de romane de aventuri (Comoara din insula, Sageata neagra, Stapanul din Ballantrae), ne poarta, de aceasta data, prin Scotia secolului al XVIII-lea, taram sfasiat de revolte antidinastice si de lupte intre clanurile rivale.
Cartea contine si ilustratii alb-negru.
Fragment:Robert Louis Stevenson (1840-1894), cunoscut scriitor englez de romane de aventuri (Comoara din insula, Sageata neagra, Stapanul din Ballantrae), ne poarta, de aceasta data, prin Scotia secolului al XVIII-lea, taram sfasiat de revolte antidinastice si de lupte intre clanurile rivale.
Cartea contine si ilustratii alb-negru.
" Nu mi-a fost usor sa imi prezint scuzele. I-am zis, si era adevarat, ca nu visasem niciodata ca ma va ridica la rangul de gentleman. Pe de alta parte, Neil, la randul sau, nu dorea sa-si prelungeasca intrevederea cu mine. Trebuia doar sa imi dea niste indicatii, nimic mai mult.
M-a indrumat sa trag in noaptea aceea la un han din Kinlochaline, sa traversez Morven-ul, in ziva urmatoare, catre Ardgour, iar noaptea sa trag la casa unuia, John of the Claymore, care ma astepta. in cea de-a treia zi urma sa trec lacul de la Corran, apoi pe cel de la Balachulish, si sa intreb dupa aceea incotro se afla locuinta lui James of the Glens, din Aucharn, in Duror of Appin.
Hanul din Kinlochaline era un loc urat si zgomotos, o cocina de porci plina de fum, de paraziti. Eram tare nemultumit de cest lucru si de indicatiile gresite primite de la Neil. Cu toate acestea, mi-am zis ca putea fi si mai rau...
in ziva urmatoare, dis-de-dimineata, am intalnit un om micut, voinic si serios, care mergea foarte incet, citind uneori dintr-o carte si punand degetul pentru a marca pasajul respectiv, imbracat decent, astfel ca parea un fel de cleric.
Mi-am zis ca era un alt catihet, dar cu totul diferit de orbul din Mull. Parea, intr-adevar unul dintre cei trimisi de Societatea din Edinburgh pentru Propagarea Credintei Crestine ca sa evanghelizeze locurile salbatice din nordul Scotiei.
Se numea Henderland. Vorbea asemenea celor din sudul tarii, iar eu ma plictisisem sa aud cum suna limbajul celor din nord. si, in afara de faptul ca proveneam din aceeasi regiune, am gasit ca mai aveam si alte puncte comune. Bunul meu prieten, pastorul din Essendean, tradusese in galeza un mare numar de imnuri si carti de rugaciune, pe care le folosea Henderland si le tinea la mare cinste. De altfel, chiar citea una dintre acestea in momentul cand ne intalnisem.
Nu i-am povestit despre treburile mele mai mult decat era intelept sa o fac. De altfel, faptul ca treceam prin Balachulish nu-i putea atrage prea mult atentia, spre deosebire de Aucharn sau Duror, care erau localitati mici si izolate si 1-ar fi pus pe ganduri.
El mi-a spus multe despre munca sa si oamenii in mijlocul carora propovaduia, despre calugari si iacobiti, despre imbracaminte si alte curiozitati din locuri si timpuri diferite. Vorbea destul de moderat, blamand uneori Parlamentul, mai ales pentru ca acesta formulase Actul Dezarmarii in asa fel, incat ii afecta mai mult pe cei care purtau costumele specifice regiunilor din nord decat pe cei care luptasera efectiv impotriva englezilor.
Echilibrul de care dadea dovada m-a facut sa-1 intreb despre Vulpoiul Rosu din tinutul Appin. Mi se parea firesc faptul ca stia multe despre un tinut prin care calatorise nu o data."
Detaliile produsului
