Uitand de toamne
Suntem ca niste umbre speriate -
Iubiri tarzii, destine ravasite,
Doi crini ce-au inflorit pe jumatate
Din muguri de cuvinte nerostite
Ca doua lacrimi curse pe-o marama
Pasim pe lespezi reci de-nsingurare
De parca toate toamnele ne cheama
Cand verile-s doar semne de-ntrebare
Cand ratacesti pierzandu-te in ganduri
Dintre taceri o soapta te indeamna
S-ascunzi ravasul toamnei printre riduri
Arzand pe-altar de maci sa uiti de toamna.
Chiar daca bem tacuti, din pumni, arsura
Atator brume, suflete-ntomnate
Mai rasfoim, arar, visari cu gura
Doi crini ce-au inflorit pe jumatate...
Poezia Georgetei Resteman pastreaza farmecul "dulcelui stil clasic", virtutile prozodiei artizanale, create cu migala. Muzica versului se aude in surdina, abia biruind tacerea: Ce toamna frumoasa-i tacerea din tine. Ne intalnim cu texte intimiste, de dragoste, simtim voluptatea interioarelor cu fotolii adanci si matase, cu o natura gingasa, grijulie cu oamenii oferindu-le placere si prin intemperiile ei, blandele ploi. Chiar daca nu ninge intre noi cu diamante, vom aprecia din plin aceasta lirica senina. - Horia Garbea