Relațiile între generații. Responsabilitatea față de generațiile viitoare

Problema raporturilor între generații nu este nouă în relațiile dintre oameni și, deci, nici în reglementările adoptate în diferite domenii ale raporturilor dintre state, ca subiecte ale dreptului internațional.

 

În plan personal, fiecare ne-am născut într-o familie în care trăiau, alături de părinții noștri, bunicii și poate străbunicii. La rândul nostru, am fost bunici și i-am văzut crescând pe nepoții noștri, devenind adulți, având copiii lor, și ne-am bucurat să fim împreună, chiar dacă adesea în locuințe separate, uneori în localități diferite. În mod constant a existat solidaritatea de familie, deși sunt generații diferite, adesea cu concepții și aspirații diferite.

 

La nivelul fiecărui stat, unele sisteme sociale funcționează pe baza de solidaritate între generații și este greu de imaginat că ar putea funcționa altfel. Astfel, sistemul de securitate socială funcționează, după modelul care a fost aplicat pentru prima dată, se spune, de cancelarul Bismarck în Germania, pe baza contribuțiilor fiecărei generații, care asigură plata unei pensii pentru generațiile care au încetat activitatea și, în continuare, de la generație la generație, în funcție de contribuția fiecărei persoane. La aceasta se adaugă, potrivit legilor fiecărei țări, asigurări sociale pentru cei care nu primesc o pensie satisfăcătoare în cadrul sistemului bazat pe contributivitate.

 

La fel, sistemul de asigurare a sănătății publice, care oferă, ca bunuri publice, un minimum de servicii tuturor persoanelor aflate sub jurisdicția statului, diferit de la țară la țară, se bazează pe contribuția tuturor, în funcție de veniturile realizate, chiar dacă unele persoane beneficiază mai mult, având în vedere starea lor de sănătate.

 

Lucrarea de față reprezintă o versiune a lucrării în franceză, revăzută și completată, ținând seama de ultimele dezvoltări.